Executarea silita nu mai poate fi inceputa fara incuviintarea prealabila a instantei de judecata.

Acte normative publicate în Monitorul Oficial în perioada 01.02.2016-05.02.2016.

1. OUG. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și a unor acte normative conexe.
Actul normativ a fost adoptat ca și reacție la Decizia nr. 895/2015, prin care Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 666 din noul Cod de procedură civilă, care prevedeau încuviinţarea executării silite de către executorul judecătoresc.
Conform noii reglementări, orice executare silită poate începe doar după încuviințarea acesteia de către instanța de judecată. Cererea de executare silită se depune în continuare la executorul judecătoresc, însă acesta, după deschiderea dosarului, va solicita instanței încuviințarea executării silite.
Încuviințarea de către instanță se aplică indiferent de natura titlului executoriu: atât în cazul hotărârilor judecătorești cât și în cazul altor înscrisuri care constituie titlu executoriu (acte notariale, contracte de credit, contracte de închiriere înregistrate la autoritățile fiscale, file CEC, bilete la ordin, etc.).
O altă modificare adusă de acest act normativ este înlăturarea procedurii de învestire cu formulă executorie, care se aplica anterior titlurilor executorii altele decât hotărârile judecătorești. De acum înainte, titlul va fi verificat iar formula executorie va fi aplicată în toate situațiile de către instanța care încuviințează executarea silită. Hotărârea de încuviințare a executării silite nu poate fi atacată cu apel sau recurs de către debitor, ci doar pe calea contestației la executare.
Un posibil inconvenient al noii proceduri de încuviințare (dar și un avantaj pentru debitor) poate fi faptul că existența dosarului de încuviințare a executării silite se menționează pe portalul instanțelor de judecată, astfel că un debitor care verifică cu regularitate acest portal poate afla dacă există împotriva sa o cerere de executare silită, înlăturându-se astfel elementul-surpriză al executării silite.

2.Ordinul ANAF nr. 442/2016 privind cuantumul tranzacţiilor, termenele pentru întocmire, conţinutul şi condiţiile de solicitare a dosarului preţurilor de transfer şi procedura de ajustare/estimare a preţurilor de transfer.
Una dintre noutățile aduse de Codul de procedură fiscală care a intrat în vigoare la începutul acestui an este generalizarea obligației de a se întocmi dosarul prețurilor de transfer. Ordinul nr. 442/2016, publicat în data de 2 februarie 2016, prevede condițiile concrete în care acest dosar trebuie întocmit.
Astfel, unii contribuabili au obligația de a întocmi dosarul prețurilor de transfer, și de a-l prezenta la solicitarea organelor fiscale, inclusiv în afara unei acțiuni de inspecție fiscală. Aceștia sunt marii contribuabili care depășesc într-un an anumite praguri ale valorii totale a tranzacțiilor efectuate cu persoanele afiliate, respectiv: 200.000 euro (în cazul serviciilor financiare); 250.000 euro (în cazul prestării de servicii); 350.000 euro (în cazul transferului de bunuri).
Pe de altă parte, marii contribuabili care nu se încadrează în aceste criterii, precum și contribuabilii mici și mijlocii, au obligația de a întocmi și prezenta dosarul prețurilor de transfer doar la solicitarea organelor fiscale în cadrul unei acțiuni de inspecție fiscală, și doar dacă depășesc anumite praguri ale valorii totale a tranzacțiilor efectuate cu persoanele afiliate, respectiv: 50.000 euro (în cazul serviciilor financiare); 50.000 euro (în cazul prestării de servicii); 100.000 euro (în cazul transferului de bunuri). Astfel, dosarul nu trebuie întocmit în prealabil, ci doar în termen de 30 – 60 de zile de la solicitarea organului fiscal. Acest termen poate fi prelungit pentru motive temeinice cu încă 30 de zile.
Nu în ultimul rând, chiar și contribuabilii care nu se încadrează în categoriile de mai sus au obligația de a dovedi cu documente respectarea principiului valorii de piață, în cadrul unei inspecții fiscale, conform regulilor generale prevăzute de reglementările financiar-contabile și fiscale în vigoare.
În cazul în care nu se întocmește sau nu se prezintă în termen legal dosarul prețurilor de transfer de către contribuabilii care au această obligație, organele de inspecție fiscală pot proceda la estimarea cuantumului prețurilor de transfer, cu consecințe directe asupra cheltuielilor deductibile declarate, și implicit asupra impozitului pe profit și a TVA datorate de contribuabil.

3. Ordinul nr. 558/2016 privind Procedura de publicare a listelor debitorilor care înregistrează obligaţii fiscale restante, precum şi cuantumul acestor obligaţii.
Conform acestui Ordin, organele fiscale centrale vor publica pe pagina de internet a ANAF lista debitorilor care înregistrează obligaţii fiscale restante şi suma acestor obligaţii. Listele se publică separat pentru debitori – persoane juridice, şi debitori – persoane fizice.
Obligaţiile fiscale restante sunt cele existente la sfârşitul trimestrului de raportare şi neachitate până la data publicării listei.
Se introduc şi o serie de plafoane pentru obligaţiile fiscale restante, ce nu fac obiectul publicării pe site-ul ANAF, respectiv: 1.500 lei, pentru marii contribuabili; 1.000 lei, pentru contribuabilii mijlocii; 500 lei, pentru ceilalţi debitori, inclusiv în cazul persoanelor fizice care desfăşoară activităţi în mod independent sau exercită profesii libere; 100 lei, pentru persoanele fizice.
Lista va cuprinde: denumirea/numele şi prenumele debitorilor, codul de identificare fiscalã, domiciliului fiscal în cazul persoanelor fiscale, şi cuantumul total al obligaţiilor fiscale restante.

4. Legea nr. 15/2016 privind modificarea și completarea Legii nr. 349/2002 pentru prevenirea și combaterea efectelor consumului produselor din tutun.
Începând cu data de 17 martie 2016 (45 de zile de la publicarea Legii în Monitorul Oficial), fumatul va fi interzis în toate spațiile publice închise, spațiile închise de la locul de muncă, mijloacele de transport în comun, locurile de joacă pentru copii.
Spațiu închis este conform legii orice spațiu care are un acoperiș, plafon sau tavan, și care este delimitat de cel puțin doi pereți, indiferent de natura acesora sau de caracterul temporar sau permanent.
Pentru nerespectarea acestei interdicții, legea prevede o amendă contravențională de la 100 lei la 500 lei.