A fost aprobata o noua procedura de instituire a masurilor asiguratorii dispuse de organele fiscale

1. Acte normative publicate în Monitorul Oficial în perioada 05.09.2016-11.09.2016

Ordinul ANAF nr. 2546/2016 pentru aprobarea Procedurii de aplicare a măsurilor asigurătorii de către organele fiscale competente şi pentru aprobarea modelelor, modului de utilizare şi de păstrare a unor formulare.
Conform Ordinului ANAF, măsurile asigurătorii pot fi dispuse de către organul de control, în mod excepţional, respectiv atunci când există pericolul ca debitorul să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, în următoarele situaţii:
• în urma constatării unor împrejurări privind săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală în domeniul financiar-fiscal sau vamal, în cazul cărora creanţele fiscale nu sunt stabilite prin acte administrative fiscale;
• pe parcursul desfăşurării inspecţiei fiscale/verificării situaţiei fiscale personale, în cazul estimării diferenţelor de obligaţii fiscale principale, până la finalizarea acţiunii, emiterea şi comunicarea actelor administrative fiscale, în situaţia în care urmează să fie stabilite obligaţii fiscale cu ocazia acţiunilor efectuate de organele de control prin acte administrative fiscale de impunere;
• în timpul desfăşurării acţiunii de control, ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală, până la stabilirea diferenţelor de impozite, taxe şi contribuţii prin acte administrative fiscale;
• în timpul sau ca urmare a unui control inopinat efectuat de organele de control;
• în situaţia în care a fost aplicată sancţiunea amenzii contravenţionale sau a confiscării contravalorii bunurilor ori a altor sume.

Măsurile asigurătorii care pot fi dispuse de către organele fiscale sunt:
• sechestru asigurător pentru bunuri imobile;
• sechestru asigurător pentru bunuri mobile, inclusiv titluri de valoare şi bunuri mobile necorporale;
• poprirea asigurătorie asupra sumelor datorate debitorului de către terţi;
• poprirea asigurătorie asupra disponibilităţilor băneşti din conturile bancare.

2. Ştiri juridice

Interpretarea noţiunii de „comunicare publică” de către CJUE
Potrivit Directivei 2001/29/CE, fiecare act de comunicare publică a unei opere trebuie să fie autorizat de titularul dreptului de autor. De asemenea, directiva urmărește menţinerea unui echilibru just între, pe de o parte, interesul titularilor drepturilor de autor și, pe de altă parte, protecţia intereselor şi a drepturilor fundamentale ale utilizatorilor de obiecte protejate, în special libertatea lor de exprimare şi de informare, precum şi interesul general.
În hotărârea pronunţată încauza C-150/16, CJUE a decis că postarea pe un site de internet a unui hiperlink către opere protejate prin dreptul de autor și publicate pe un alt site de internet fără autorizaţia autorului nu constituie o „comunicare publică” atunci când persoana care postează acest link acționează fără scoplucrativ și fără a cunoaște caracterul nelegal al publicării acestor opere. În schimb, în cazul în care aceste hiperlinkuri sunt furnizate în scop lucrativ, trebuie prezumată cunoașterea caracterului nelegal al publicării pe celălalt site internet.

Dreptul de ședere al resortisantului unui stat terț care are în întreținere un copil mic, cetățean al Uniunii
CJUE a decis în hotărârile încauzele C-165/14 și C-304/14 că dreptul Uniunii nu permite nici să se refuze în mod automat un permis de ședere unui resortisant al unei țări din afara UE care exercită în mod exclusiv autoritatea părintească în privința unui cetățean al Uniunii minor, nici ca acesta să fie expulzat de pe teritoriul UE pentru simplul motiv că are antecedente penale. Astfel, o măsură de expulzare, pentru a fi adoptată, trebuie să fie proporțională și întemeiată pe conduita personală a resortisantului unei țări din afara UE, această conduită trebuind să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății statului membru gazdă.