Modificari aduse Codului Muncii in ceea ce priveste concediul de odihna si vechimea in munca

1. Acte normative apărute în Monitorul Oficial în perioada 19-23.01.2015

Legea nr. 12/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii.
Modificările aduse Codul Muncii privesc, în principal, modul de stabilire a concediului de odihnă, stabilirea vechimii în muncă și salariul primit de salariatul temporar.
În ceea ce privește concediul de odihnă, acesta se stabilește prin contractual individual de muncă și nu poate fi inferior limitei minimale stabilite de lege. Totodată, la stabilirea duratei concediului de odihnă anual, perioadele de incapacitate temporară de muncă şi cele aferente concediului de maternitate, concediului de risc maternal şi concediului pentru îngrijirea copilului bolnav se consideră perioade de activitate prestată.
Concediul de odihnă se efectuează anual. În cazul în care salariatul, din motive justificate, nu poate efectua, integral sau parțial, concediul de odihnă anual la care avea dreptul în anul calendaristic respectiv, cu acordul persoanei în cauză, angajatorul este obligat să acorde concediul de odihnă neefectuat într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la concediul de odihnă anual. Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.
O altă modificare stabilește faptul că absențele nemotivate și concediile fără plată se scad în mod obligatoriu din vechimea în muncă, iar în ce privește salariul primit de salariatul temporar, se prevede faptul că acesta nu poate fi inferior celui pe care îl primeşte salariatul care prestează aceeaşi muncă sau una similară cu cea a salariatului temporar.

HG nr. 23/2015 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă.
Conform noilor norme, persoanele juridice sau fizice angajatoare vor stabili împreună cu organizaţiile sindicale legal constituite sau, acolo unde nu este constituit un sindicat, cu reprezentanții anagajaților, contractarea achiziţionării tichetelor de masă cu una sau mai multe unităţi emitente.
Prin contractele colective de muncă, se vor stabili clauze privind acordarea alocaţiei individuale de hrană sub forma tichetelor de masă, precum şi forma suportului acestora, respectiv suport electronic şi/sau hârtie. Contractul de achiziție a tichetelor de masă trebuie să cuprindă cel puțin clauzele prevăzute la art. 3 alin. 1 din Norme. În ce privește tichetele de masă pe suport electronic, valoarea nominală a acestora va fi alimentată lunar, în ultima decadă a fiecărei luni, pentru luna următoare. Este interzis ca suportul electronic pe care sunt emise tichetele de masă să permită retragerea de numerar de la unități ATM.
Tichetele de masă vor putea fi utilizate în anul calendaristic în care au fost emise exclusiv pentru achitarea mesei sau pentru achiziţionarea de produse alimentare
Angajatorii vor putea să acorde tichete de masă pentru fiecare zi lucrată de angajat. În calculul zilelor lucrate de angajat nu se iau în considerare: zilele de concediu de odihnă, zile libere plătite, detașări, delegații sau concediul pentru incapacitate temporară de muncă.

2. Stiri juridice

Dispoziţia legală ce îl obligă pe cumpărătorul adjudecatar să facă dovada plăţii impozitului datorat de înstrăinătorul debitor pentru a-şi putea înscrie în cartea funciară dreptul său de proprietate este neconstituțională.
Articolul 771 alin. (6) teza finală din Codul fiscal condiţionează întabularea dreptului de proprietate al adjudecatarului în cartea funciară de achitarea impozitului datorat la transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal. Prin Decizia nr. nr. 662/2014 Curtea Constituțională a statuat că dispoziția menționată este constituțională în măsura în care legea nu îl obligă pe cumpărătorul adjudecatar să facă dovada plăţii impozitului datorat de înstrăinătorul debitor pentru a-şi putea înscrie în cartea funciară dreptul său de proprietate.
În motivarea deciziei Curtea a reținut că, în situaţia în care contribuabilul nu declară operaţiunea şi nu plăteşte impozitul datorat potrivit art. 771 alin. (6) din Codul fiscal, adjudecatarul – dobânditorul imobilului care a făcut obiectul transferului proprietăţii, pentru a putea dispune de bunul dobândit prin înscrierea în cartea funciară, este nevoit să promoveze noi acţiuni pentru a putea dispune de acest drept. Practic, adjudecatarul este introdus forţat într-un raport de drept fiscal, faţă de care este terţ, pentru a-şi putea valorifica dreptul de proprietate.
În acest mod, Curtea reţine că este înfrânt justul echilibru care trebuie să existe între interesele generale şi cele individuale. Or, statul are nu doar obligaţia negativă de a nu adopta măsuri care să afecteze proprietatea, ci şi obligaţia pozitivă, de a asigura, cu alte cuvinte, de a garanta dreptul de proprietate privată. S-a statut prin decizia menționată că, din contră, legiuitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia negativă de a nu interveni în dreptul de proprietate privată. Prin urmare, s-a reținut de către Curte că, prin nerespectarea principiului proporţionalităţii s-a afectat însăşi substanţa dreptului de proprietate.

Obligativitatea participării la orele de religie declarată neconstituțională
Prin Decizia nr. 669/2014 Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor din Legea educației naționale nr. 1/2011 care vizau obligativitatea copilului major sau a părinților copilului minor de a formula în scris solicitarea de retragere de la cursurile de religie unde aceștia au fost înscriși.
Prin decizia mai sus menționată, Curtea a statuat că, pentru respectarea principiilor constituționale cu privire la libertatea de conștiință și religie, care implică libertatea de a aparține sau nu vreunei religii, consacrate de art. 29 alin. (1), (2) și (6) din Constituție, legiuitorul este ținut de o obligație de neutralitate și imparțialitate. Această obligație este realizată doar în situația în care statul veghează la respectarea acestor libertăți, consacrând posibilitatea părinților, reprezentanților legali ai elevilor minori, respectiv posibilitatea elevilor majori, de a solicita în mod expres participarea la orele de religie, și nu invers, de a fi înscriși automat la orele de religie și apoi să aibă posibilitatea de se retrage în baza unei cereri scrise.