Noi instructiuni de solutionare a contestatiilor formulate impotriva actelor administrativ-fiscale.

1. Modificări importante apărute în Monitorul Oficial al României în perioada 06.10. 2014 – 10.10.2014

Ordinul preşedintelui ANAF nr. 2906/2014 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea titlului IX din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Actul normativ înlocuiește instrucțiunile valabile anterior (Ordinul 450/2013) și are ca obiect soluționarea contestațiilor formulate de contribuabili împotriva actelor administrativ-fiscale. O modificare importantă adusă de actul normativ se referă la faptul că motivarea contestației se va face cu respectarea dispozițiilor privind termenul de depunere a contestațiilor, sub sancțiunea decăderii.
Alte prevederi ale Instrucțiunilor se referă la aspecte precum: forma şi conţinutul contestaţiei, termenul de depunere a contestaţiei, retragerea contestaţiei, competenţa de soluţionare a contestaţiei, forma şi conţinutul deciziei de soluţionare a contestaţiei, introducerea altor persoane în procedura de soluţionare, soluţionarea contestaţiei, suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativă, soluţii asupra contestaţiei, respingerea contestaţiei pentru neîndeplinirea condiţiilor procedurale, comunicarea deciziei şi calea de atac, îndreptarea erorilor materiale din deciziile privind soluţionarea contestaţiilor, publicarea pe site a deciziilor de soluţionare a contestaţiilor.

OUG nr. 63/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul agriculturii.
Printre principalele acte normative modificate se numără OUG nr. 43/2013 privind unele măsuri pentru dezvoltarea şi susţinerea fermelor de familie şi facilitarea accesului la finanţare al fermierilor și OUG nr. 64/2013 privind înfiinţarea şi acreditarea fondurilor mutuale pentru gestionarea riscurilor în agricultură şi acordarea de compensaţii financiare membrilor pentru pierderile economice cauzate de boli ale animalelor, ale plantelor sau de un incident de mediu.
OUG nr. 43/2013 este modificată în sensul că posibilitatea achiziționării de teren agricol cu garanția fondurilor de garantare constituite din fonduri publice este extinsă și cu privire la persoanele fizice sau juridice care dețin o exploatație agricolă conform declarațiilor APIA, până la atingerea unui plafon de max. 1000 de hectare în proprietate.
Modificările OUG 64/2013 se referă la condițiile în care se acordă compensațiile, precum și la riscurile acoperite de actul normativ, domeniul de aplicare fiind extins prin includerea unor riscuri suplimentare.

2. Stiri Generale

Hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene privind rambursarea cheltuielilor medicale efectuate în străinătate, atunci când asiguratul nu poate beneficia de tratament în timp util în țara sa.
În hotărârea publicată la data de 9 octombrie 2014 în cauza C-268/13, CJUE amintește că dreptul Uniunii impune două condiții a căror îndeplinire face obligatorie eliberarea autorizației prealabile de rambursare a cheltuielilor medicale. Mai întâi, tratamentul despre care este vorba trebuie să se numere printre prestațiile prevăzute de legislația statului membru pe teritoriul căruia are reședința asiguratul social. Apoi, tratamentul de care asiguratul social intenționează să beneficieze în străinătate trebuie să nu poată, ținând seama de starea sa actuală de sănătate și de evoluția probabilă a bolii sale, să îi fie acordat în intervalul de timp necesar în mod normal pentru a obține tratamentul dorit în statul membru de reședință.
În ceea ce privește această din urmă condiție, Curtea a statuat că autorizația solicitată nu poate fi refuzată atunci când un tratament identic sau care prezintă același grad de eficacitate nu poate fi obținut în timp util în statul membru al cărui rezident este persoana interesată. În scopul de a aprecia dacă această condiție este îndeplinită, instituția competentă trebuie să ia în considerare toate împrejurările care caracterizează fiecare caz concret. Astfel, o lipsă a medicamentelor și a materialelor medicale de primă necesitate poate să facă imposibilă acordarea unui tratament identic sau care prezintă același grad de eficacitate în timp util în statul membru de reședință.
Cu toate acestea, Curtea precizează că această imposibilitate trebuie apreciată, pe de o parte, la nivelul ansamblului spitalelor din statul membru de reședință apte să acorde tratamentul despre care este vorba și, pe de altă parte, în raport cu intervalul de timp în care tratamentul poate fi obținut în timp util.