Compensarea prin puncte nu mai este singura măsura reparatorie în cazul în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv nu este posibilă

1. Modificări importante apărute în Monitorul Oficial al României în perioada 17 – 21 februarie 2014

H.G. nr. 89/2014 pentru completarea Normelor de aplicare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, aprobate prin H.G. nr. 401/2013
Ca umare a modificărilor aduse Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, prin Legea nr. 368/2013, compensarea prin puncte nu mai este singura măsură reparatorie în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, ci şi compensarea cu bunuri oferite în echivalent.
Aceste modificări au determinat completarea normelor de aplicare a Legii nr. 165/2013 cu un nou capitol intitulat “Mecanismul şi condiţiile privind compensarea cu bunuri oferite în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist”.
Astfel, măsura reparatorie a compensării cu bunuri oferite în echivalent se aplică de către entitatea investită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi constă în acordarea de bunuri, libere de orice sarcini, în echivalent valoric.
Bunurile care pot face obiectul compensării sunt terenurile, cu sau fără construcţii, şi construcţiile finalizate sau nefinalizate.
Echivalenţa valorică între bunurile care au făcut obiectul cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 şi bunurile care se acordă în compensare se stabileşte prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.
În cazul construcţiilor nefinalizate, valoarea se stabileşte proporţional cu stadiul de execuţie stabilit prin raport de expertiză tehnică, întocmit de un expert autorizat.
Situaţia bunurilor care pot fi acordate în compensare se afişează la sfârşitul fiecărei luni atât pe site-ul entităţii investite cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001, cât şi la sediul acesteia.
Măsura compensării se aplică numai cu acordul persoanei îndreptăţite.

Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite. Republicare
Legea nr. 12/1990 a fost republicată ca urmare a modificărilor aduse acestui act normativ prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, care include şi prevederi privind modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii penale.
Potrivit noilor prevederi, următoarele fapte reprezintă activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite şi constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracţiuni:
– efectuarea de activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii, după caz, fără îndeplinirea condiţiilor stabilite prin lege;
– vânzarea ambulantă a oricăror mărfuri în alte locuri decât cele autorizate de primării, consilii judeţene sau prefecturi;
– condiţionarea vânzării unor mărfuri sau a prestării unor servicii de cumpărarea altor mărfuri ori de prestarea de servicii;
– expunerea spre vânzare ori vânzarea de mărfuri sau orice alte produse fără specificarea termenului de valabilitate ori cu termenul de valabilitate expirat;
– efectuarea de activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii, după caz, cu bunuri a căror provenienţă nu este dovedită, în condiţiile legii. Documentele de provenienţă vor însoţi mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de provenienţă se înţelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoţire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege;
– nedeclararea de către operatorii economici la organele fiscale, înainte de aplicare, a adaosurilor comerciale şi a celor de comision;
– omisiunea întocmirii şi afişării, în unitate, la locurile de desfacere sau servire, de către operatorii economici a preţurilor şi tarifelor, a categoriei de calitate a produselor sau serviciilor ori, acolo unde este cazul, a listei de preţuri şi tarife;
– neexpunerea la vânzare a mărfurilor existente, vânzarea preferenţială, refuzul nejustificat al vânzării acestora sau al prestării de servicii cuprinse în obiectul de activitate al operatorului economic;
– acumularea de mărfuri de pe piaţa internă în scopul creării unui deficit pe piaţă şi revânzării lor ulterioare sau al suprimării concurenţei loiale;
– depăşirea de către orice operator economic a adaosurilor maxime stabilite prin hotărâri ale Guvernului, la formarea preţurilor de vânzare cu amănuntul;
– falsificarea ori substituirea de mărfuri sau orice alte produse, precum şi expunerea spre vânzare ori vânzarea de asemenea bunuri, cunoscând că sunt falsificate sau substituite.
Pentru savârşirea faptelor de mai sus, persoanele fizice vor fi sancţionate cu amendă cuprinsă între 500 si 5000 lei, iar cele juridice cu amendă de la 2000 lei la 20.000 lei.
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se face de către funcţionarii din aparatul de specialitate al primarului, de organele Direcţiei generale antifraudă fiscală, de organele controlului financiar şi de personalul Poliţiei Române, Jandarmeriei Române şi Poliţiei de Frontieră Române. Anumite contravenţii se constată şi se sancţionează şi de către inspectorii Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.

2. Ştiri Generale

Parlamentul European limitează comisioanele practicate de bănci pentru plăţile cu cardul
Membrii Parlamentului European au votat joi, 20 februarie 2014, pentru limitarea comisioanelor aplicate de bănci comercianţilor pentru plăţile electronice efectuate de cumpărători, urmând ca decizia să se aplice atât la nivel naţional cât şi la nivelul UE.
Comisioanele de plăţi pentru cumpărături îi costă pe retailerii din UE aproximativ 10 miliarde Euro anual, conform unor cifre publicate de CE. Aceste provizioane sunt netransparente şi sunt aplicate discreţionar la nivel naţional, unde nu sunt reglementate prin lege, ci prin decizii ale autorităţilor de concurenţă.
Acest comisioane sunt practicate de băncile membre ale grupurilor Visa sau MasterCard şi împreună controlează cea mai mare parte din piaţă. Retailerii sunt taxaţi pentru fiecare tranzacţie ceea ce reprezintă costuri suplimentare ce se reflectă în preţul final al produselor sau serviciilor oferite.
Astfel, membrii PE susţin propunerea CE de a limita tranzacţiile cu carduri de credit la 0.3% din valoarea tranzacţiei, iar pentru cele efectuate cu carduri de debit la 7 eurocenţi sau 0.2% din valoarea tranzacţiei, urmând ca limita să se aplice la nivel naţional şi transfrontalier.
Conform noilor prevederi, retalerii vor putea opta pentru ce carduri doresc, nemaifiind obligaţi să accepte cardurile unui anumit grup. Chiar dacă decizia ar putea limita libertatea cumpărătorilor cu privire la ce card de plată pot folosi, beneficiul major constă în reducerea preţurilor ca urmare a reducerii comisioanelor.
Votul Comisiei Economice şi de Afaceri Monetare consolidează poziţia Parlamentului, urmând ca regulile să fie votate în una din sesiune parlamentare viitoare.