Cetatenii straini pot cumpara terenuri in Romania

1. Modificări legislative importante din perioada 10– 14 martie 2014

Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului
Scopurile actului normativ sunt acelea de a asigura securitatea alimentară, de a proteja interesele naţionale şi exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul national, de a stabili unele măsuri privind reglementarea vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de comasare a terenurilor agricole în vederea constituirii unor zone de exploatare viabile economic.
Prevederile Legii se aplică atât cetăţenilor români, respectiv cetăţenilor unui stat membru al UE, ai statelor care sunt parte la Acordul privind Spaţiul Economic European (ASEE) sau ai Confederaţiei Elveţiene, precum şi apatrizilor cu domiciliul în România, într-un stat membru al UE, într-un stat care este parte la ASEE sau în Confederaţia Elveţiană precum şi persoanelor juridice având naţionalitatea română, respectiv a unui stat membru al UE, a statelor care sunt parte la ASEE sau a Confederaţiei Elveţiene. Cetăţenii şi persoanele juridice enumerate mai sus, cu excepţia celor ce au domiciliul în România, pot achiziţiona teren agricol în România pe bază de reciprocitate.
Totodată, cetăţenii unor state terţe şi apatrizii cu domiciliul într-un stat terţ, precum şi persoanele juridice având naţionalitatea unui stat terţ pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole situate în extravilan în condiţiile reglementate prin tratate internaţionale, pe bază de reciprocitate, în condiţiile Legii.
În ceea ce priveşte exercitarea dreptului de preemţiune, în cazul înstrăinării prin vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan, aceasta se face cu respectarea condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de Codul civil şi a dreptului de preemţiune al coproprietarilor, arendaşilor, proprietarilor vecini, precum şi al statului român, prin Agenţia Domeniilor Statului, în această ordine, la preţ şi în condiţii egale, certificatul de carte funciară făcând pe deplin dovada bunei-credinţe.
Legea reglementează în detaliu o serie de aspecte, precum:
– procedura derogatorie;
– clasificarea terenurilor care pot fi înstrăinate doar cu avizul special al Ministerului Apărării Naţionale;
– procedura înstrăinării terenurilor agricole aflate în extravilan pe care sunt situate situri arheologice clasate;
– obligaţiile şi atribuţiile primăriilor, ale Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi a structurilor teritoriale ale acestuia;
– controlul aplicării procedurii dreptului de preemţiune.
Încălcarea dispoziţiilor Legii atrage răspunderea administrativă, contravenţională sau civilă, după caz. Legea stabileşte şi care sunt faptele care constituie contravenţie, acestea putând fi sancţionate cu amendă cuprinsă între 50.000 lei – 100.000 lei.
Dispoziţiile Legii nu se aplică înstrainării între rude până la gradul al treilea, inclusiv.
Normele metodologice vor fi elaborate în termen de 7 zile de la intrarea în vigoare a Legii.
Legea intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, 12.03.2014.

Legea nr. 335/2013 privind efectuarea stagiului de către absolvenții de învățământ superior, pe o perioada de 6 luni de la debutul lor în profesie a intrat în vigoare pe data de 13 martie 2014
Potrivit legii, pe perioada stagiului, stagiarul are obligația de a presta muncă pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu, în baza unui contract individual de muncă și a contractului de stagiu. Este interzisă utilizarea stagiarilor la prestarea altor activităţi şi/sau exercitarea altor atribuţii în afara celor prevăzute în fişa postului şi în contractul de stagiu.
Perioada de stagiu se desfășoară pe baza unui program de activități aprobat de angajator. La propunerea conducătorului compartimentului în care îşi desfăşoară activitatea stagiarul, mentorul este numit de angajator dintre salariaţii calificaţi, cu o experienţă profesională de cel puţin 2 ani în domeniul în care urmează să se realizeze stagiul. Un mentor poate să coordoneze şi să supravegheze, în acelaşi timp, cel mult 3 stagiari.
În ceea ce privește contractul de stagiu, acesta se încheie odată cu încheierea contractului individual de muncă. Durata contractului de stagiu este de 6 luni, cu excepţia situaţiilor în care prin legi speciale este prevăzută o altă perioadă de stagiu. Contractul de stagiu se încheie obligatoriu în formă scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului de stagiu în formă scrisă revine angajatorului.
Drepturile şi obligaţiile părţilor cu privire la efectuarea perioadei de stagiu se stabilesc prin contractul de stagiu, şi se completează, după caz, cu prevederile din cuprinsul contractului colectiv de muncă aplicabil şi din regulamentul intern. Modelul-cadru al contractului de stagiu se stabileşte prin normele metodologice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi.
Salariul de bază lunar al stagiarului, stabilit prin contractul individual de muncă, este cel negociat de părţi, pentru un program de 8 ore pe zi, respectiv de 40 de ore în medie pe săptămână, în condiţiile legii, ce se completează cu prevederile din cuprinsul contractului colectiv de muncă aplicabil.
Perioada de stagiu se suspendă în cazul suspendării contractului individual de muncă, în condiţiile legii, sau dacă stagiarul se află în concediu medical o perioadă mai mare de 30 de zile.Durata suspendării contractului individual de muncă şi cea a concediului medical mai mare de 30 de zile nu se iau în considerare la calculul perioadei de stagiu.După încetarea motivelor care au determinat suspendarea contractului individual de muncă, stagiarul îşi continuă activitatea până la acoperirea integrală a duratei de stagiu de 6 luni.
La sfârşitul perioadei de stagiu, când evaluarea s-a finalizat fără promovarea acesteia, contractul individual de muncă poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la iniţiativa oricăreia dintre părţi, fără a fi necesară motivarea acesteia.
Un angajator mai poate încadra, o singură dată pe acelaşi post, un absolvent de învăţământ superior care să efectueze stagiu în baza unui contract de stagiu, anexă la contractul individual de muncă.
Stagiarul care a beneficiat de formare profesională finanţată de angajator, în condiţiile art. 197 din Codul Muncii nu poate avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă pentru o perioadă stabilită prin act adiţional la contractul individual de muncă.
Durata obligaţiei stagiarului de a presta muncă în favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, precum şi orice alte aspecte în legătură cu obligaţiile stagiarului, ulterioare formării profesionale, se stabilesc prin act adiţional la contractul individual de muncă.
Contractul de stagiu poate înceta:
a)de drept;
b)prin acordul părţilor, la data convenită de acestea;
c)prin voinţa unilaterală a uneia dintre părţi, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de lege.
În situaţia în care contractul de stagiu încetează din motive neimputabile stagiarului, acesta poate să continue efectuarea perioadei de stagiu, dacă, în termen de 60 de zile, se încadrează la alt angajator şi încheie cu acesta un contract de stagiu pentru perioada rămasă neefectuată.
Angajatorii care încheie un contract de stagiu în condiţiile prevăzute de Legea 335/2013 primesc lunar, la cerere, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, pe perioada derulării contractului de stagiu pentru acel stagiar, o sumă egală cu de 1,5 ori valoarea indicatorului social de referinţă al asigurărilor pentru şomaj şi stimulării ocupării forţei de muncă în vigoare, prevăzut de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare, în limita fondurilor alocate cu această destinaţie. Angajatorii nu pot primi dublă finanţare pentru aceeaşi persoană.
Suma mai sus menționată se acordă angajatorilor proporţional cu timpul efectiv lucrat de stagiar și nu se acordă pentru perioada în care raporturile de muncă sunt suspendate.
În situaţia în care, după încetarea contractului de stagiu, la iniţiativa angajatorului, încetează şi contractul individual de muncă, angajatorul nu mai poate beneficia pentru acelaşi post de o altă măsură de stimulare a ocupării forţei de muncă prevăzută de lege.
Angajatorii care beneficiază de facilitatea descrisă mai sus sunt obligaţi să menţină raporturile de muncă ale stagiarilor pe perioada contractului de stagiu încheiat.
În situaţia în care contractul individual de muncă încetează la iniţiativa angajatorului, anterior datei prevăzute în contractul de stagiu, acesta este obligat să restituie agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, sumele încasate de la bugetul asigurărilor pentru şomaj pentru respectivul stagiar, plus dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României, în vigoare la data încetării raportului de muncă.
Controlul respectării obligaţiei menţinerii contractului individual de muncă se efectuează de către organele de control din cadrul agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.
Agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, au obligaţia de a constitui o bază de date cu beneficiarii prezentului act normativ.

2. Știri Generale

Schema de ajutor de stat pentru IMM-urile care înființează 20 de locuri de muncă va intra în dezbatere în două săptămâni
Guvernul urmează să introducă o schemă de ajutor de stat pentru firmele care creează cel puțin 20 de noi locuri de muncă, plătind pentru acestea jumătate din valoarea totală a cheltuielilor cu salariile angajaților. Măsura a fost discutată cu reprezentanții Fondului Monetar International, care și-au dat acordul pentru aplicarea acesteia.
Această schemă urmează să intre în dezbatere publică în următoarele două săptamâni.
Vor beneficia de această schemă în jur de 1.000 de companii pe an, Guvernul având un buget de 500 milioane de lei pentru acest an, nivel care s-ar putea păstra și în anii viitori.
Statul va plăti jumătate din întreg costul salarial, adică salariul net plus taxele aferente, iar schema va fi valabilă șapte ani, începând din 1 iulie 2014.
Normele metodologice ale acestui program urmează să fie publicate în luna aprilie, astfel încât să se poată face pre-înscrieri în program, să se poată analiza dosare și să se poată efectua plăți trimestriale către firme.

Regimul pierderilor fiscale pentru microintreprinderi valabil în 2014
Anul acesta este primul în care microintreprinderile își pot recupera pierderile fiscale înregistrate în 2013. Este vorba despre pierderile fiscale din luna ianuarie 2013, înainte ca regimul microintreprinderilor să devină obligatoriu de la 1 februarie 2013.
Pierderea anuală, stabilită prin declarația de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obținute în următorii 5 ani consecutivi.
Recuperarea pierderii se va efectua în ordinea înregistrării acesteia, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării pierderii.
Excepție de la aceste reguli o reprezintă pierderea fiscală realizată începând cu anul 2009, stabilită prin declarația de impozit pe profit, care se recuperează din profiturile impozabile obținute în următorii 7 ani consecutivi. Recuperarea acestei pierderi se va efectua în ordinea înregistrării ei, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării pierderii.
Regulile menționate mai sus se aplică și contribuabililor care au fost plătitori de impozit pe veniturile microintreprinderilor și care anterior au realizat pierdere fiscală. Pierderea fiscală se recuperează pe perioada cuprinsă între data înregistrării acesteia și limita celor 5 ani, respectiv 7 ani, după caz.
Potrivit Codului fiscal, pierderea fiscală înregistrată în anii anteriori anului 2013 se recuperează potrivit prevederilor art. 26 din Codul fiscal, de la data la care contribuabilul revine la sistemul de plată a impozitului pe profit, anul 2013 fiind considerat un singur an fiscal în sensul celor 5 sau 7 ani consecutivi.
În mod similar și pierderea fiscală din perioada 1 ianuarie – 31 ianuarie 2013 inclusiv, înregistrată de către un contribuabilul care, în această perioadă, a fost plătitor de impozit pe profit, se recuperează, potrivit prevederilor art.26 din Codul fiscal, de la data la care contribuabilul revine la sistemul de plată a impozitului pe profit, iar anul 2014 este primul an de recuperare a pierderii, în sensul celor 7 ani consecutivi.
Totodata legislația fiscală mai prevede că, în cazul în care contribuabilul revine în cursul anului 2013 la sistemul de plată a impozitului pe profit, pierderea fiscală înregistrată în luna ianuarie este luată în calcul la stabilirea profitului impozabil/pierderii fiscale din perioada 1 februarie – 31 decembrie 2013, înaintea recuperării pierderilor fiscale din anii precedenți anului 2013, și se recuperează începând cu anul 2014, în limita celor 7 ani consecutivi, prevăzuți de art. 26 din Codul fiscal.