Băncile, obligate de UE, să schimbe moneda unui împrumut oricând vrea clientul

O nouă directivă europeană (Directiva 0541/2013 a Parlamentului European), care trebuie transpusă şi în legislaţia naţională în perioada urmatoare, obligă băncile ca, la cererea consumatorilor, să convertească un credit dintr-o monedă straină în orice monedă doreşte clientul. Daca în trecut conversia era oferită de către bancă cu titlu de beneficiu, acum, prin noua reglementare, acest lucru apare ca o obligaţie directă şi fără posibilitate de modificare. Astfel, prin conversia în monenda naţională, se pierde riscul cursului.
Potrivit  Parlamentului European, este oportun să se încurajeze creditorii să gestioneze în mod proactiv riscul de credit emergent încă dintr-un stadiu incipient şi să fie în vigoare măsurile necesare pentru a asigura faptul că creditorii fac încercări rezonabile de a soluţiona situaţia prin alte mijloace înainte de iniţierea procedurii de executare silită. Atunci când este posibil, ar trebui găsite soluţii care ţin seama de circumstanţele practice şi de nevoile rezonabile aferente traiului zilnic al consumatorului. În cazul în care, după procedurile de executare silită, rămân datorii neachitate, statele membre ar trebui să asigure protecţia unor condiţii minime de trai şi să instituie măsuri pentru a facilita rambursarea, evitând îndatorarea excesivă pe termen lung. Cel puţin în cazul în care preţul obţinut pentru bunul imobil afectează suma datorată de consumator, statele membre ar trebui să încurajeze creditorii să ia măsuri rezonabile pentru a obţine cel mai bun preţ pe bunul imobil executat, în contextul condiţiilor pieţei. Statele membre nu ar trebui să impiedice părţile la un contract de credit să convină în mod expres că transferul garanţiei către creditor este suficient pentru a rambursa creditul.
Trebuie menționat că, potrivit directivei, în urma contestaţiilor la executare, se pot obţine suspendări ale executării silite şi se poate ajunge la o trimiterea spre mediere a conflictelor iscate. Este evident că, nu se poate să îngrădi dreptul de executare silită pe care îl are deschis creditorul, însă aplicarea directivei poate duce la amânarea executării silite şi la obținerea de către debitori a timpului necesar pentru a-şi plăti datoriile. Toate aceste lucruri nu se pot obţine decât prin instanţa de judecată şi doar în urma unei contestaţii la executare.
Ceea ce se încerca înainte în instanta privind punerea la dispoziţie pentru dobânzile variabile a indicilor de referinţă, acum a devenit o obligaţie ce ii incumbă direct creditorului bacar, care este ţinut în mod absolut să ţină evidenţa acestor indici, iar banca are obligaţia exclusivă să informeze asupra fluctuaţiilor cu peste 20% a cursului valutar, astfel debitorul având la dispoziţie posibilitatea conversiei în moneda dorită.
Pe de altă parte, sunt cunoscute practicile ce precizează că dobânda creditului este de x% fără a arată că, în fapt, prin aplicarea DAE aceasta este poate dublă. Directiva vine şi amendează în mod ferm aceste practici şi arată că prin orice mod, DAE trebuie să fie referinţă la momentul încheierii contractului de credit.