Legea nr. 186/2013 privind constituirea și funcționarea parcurilor industriale.

Legea reglementează regimul juridic de constituire, organizare şi funcţionare a parcurilor industriale, inclusiv a celor existente. Cererea de acordare a titlului de parc industrial se formulează de către fondatorii acestuia. Fondatori pot fi autorităţile administraţiei publice locale, persoanele fizice sau juridice de drept privat, române ori străine, împreună sau separat, care iniţiază constituirea unui parc industrial şi constituie şi înmatriculează o societate comercială – administratorul parcului – care solicită organului de specialitate al administraţiei publice centrale eliberarea titlului de parc industrial, după parcurgerea unei proceduri specifice.

Terenul aferent parcului industrial este eligibil numai dacă îndeplineşte, în mod cumulativ, următoarele condiţii:

– este proprietatea tabulară sau în concesiune ori se află în administrarea/folosinţa fondatorului, administratorului parcului sau a rezidenţilor parcului industrial;

– are acces la un drum european, naţional, judeţean sau şosele ocolitoare de centură;

– are o suprafaţă compactă, cu excepţia suprafeţelor traversate de căi de transport, suprafaţă de minimum 5 hectare;

– nu este afectat de nicio sarcină tabulară, dezmembrământ al dreptului de proprietate privată, ipotecă, măsură asigurătorie sau procedură de executare silită, cu excepţia oricăror servituţi de trecere, precum şi a oricăror ipoteci constituite în favoarea instituţiilor de credit dintr-un stat membru al UE, în vederea garantării rambursării unor credite bancare contractate de către administratorul parcului, în vederea finanţării investiţiilor la parcul industrial.

Titlul de parc industrial conferă administratorului şi rezidenţilor parcului dreptul la următoarele facilităţi:    – scutire de la plata taxelor percepute pentru modificarea destinaţiei sau pentru scoaterea din circuitul agricol a terenului aferent parcului industrial;

– scutire de la plata impozitului pe terenuri, corespunzător terenului aferent parcului industrial;

– scutire de la plata impozitului pe clădiri, corespunzător clădirilor care fac parte din infrastructura parcului industrial;

– scutiri, numai cu acordul autorităţilor publice locale, de la plata oricăror taxe datorate bugetelor locale ale unităţilor administrativ-teritoriale pentru eliberarea oricăror certificate de urbanism, autorizaţii de construire şi/sau autorizaţii de desfiinţare de construcţii pentru terenurile şi clădirile din infrastructura parcului, ce fac parte integrantă din parcul industrial;

– alte facilităţi ce pot fi acordate, potrivit legii, de autorităţile administraţiei publice locale.

La data intrării in vigoare a noii legi se abrogă OG nr. 65/2001 pivind constituirea și funcționarea parcurilor industriale.

H.G. NR. 453/2013 extinde cheltuielile considerate eligibile în cadrul programului privind acordarea ajutoarelor de minimis pentru investiţiile realizate de întreprinderile mici şi mijlocii, prin includerea cheltuielilor legate de realizarea şi achiziţia de construcţii cu destinaţie prestarea altor servicii pentru care se solicită finanţarea.

Reamintim că, în conformitate cu prevederile HG nr. 247/2013, ajutoarele de minimis se acordă IMM-urilor sub formă de sume nerambursabile în procent de 100% din valoarea totală a cheltuielilor eligibile aprobate spre finanţare, în limita valorii maxime de 200.000  euro, echivalent în lei, respectiv 100.000 euro în cazul întreprinderilor care desfăşoară activitate în domeniul transportului rutier.

Perioada de derulare a schemei pentru emiterea de acorduri pentru finanţare este 2013-2014, cu posibilitatea prelungirii. Plata ajutorului de minimis se efectuează în perioada 2014-2016, în limita bugetului anual alocat.

Sunt considerate cheltuieli eligibile cheltuielile legate de investiţiile în active corporale referitoare la:

– realizarea de construcţii noi cu următoarele destinaţii: industrială, învăţământ, ştiinţă, cultură şi artă, ocrotirea sănătăţii, asistenţă socială, cultură fizică şi agrement, precum şi prestarea altor servicii, în vederea desfăşurării activităţii pentru care s-a solicitat finanţare;

– achiziţia de construcţii cu următoarele destinatii: industrială, învăţământ, ştiinţă, cultură şi artă, ocrotirea sănătăţii, asistenţă socială, cultură fizică şi agrement, precum şi prestarea altor servicii, în vederea desfăşurării activităţii pentru care s-a solicitat finanţare;

– echipamente tehnologice – maşini, utilaje şi instalaţii de lucru;

– aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare;

– mijloace de transport neînmatriculabile, pentru susţinerea activităţii întreprinderii;

– echipamente IT.

Actul normativ stabileşte că facilităţile acordate prin Programul pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri să nu se recupereze în cazul în care societatea cu răspundere limitată debutantă îşi schimbă calitatea de microîntreprindere, trecând într-o altă categorie de IMM.

Astfel, facilităţile acordate prin program nu se consideră acordate necuvenit şi nu se recuperează în situaţia în care calitatea de microîntreprindere aparţinând întreprinzătorului debutant a fost pierdută, deoarece societatea cu raspundere limitată înfiinţată de întreprinzătorul debutant nu se mai încadrează în categoria microîntreprinderilor potrivit prevederilor Legii nr. 346/2004 şi ale OUG.