LEGE nr. 221/2013 privind aprobarea OUG nr. 12/2013 pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale şi prorogarea unor termene şi de modificare şi completare a unor acte normative

Prin acest act normativ s-a dispus aprobarea OUG nr. 12/2013, act normativ care stabilește că după articolul 121 din OUG nr. 115/2011 privind stabilirea cadrului instituţional şi autorizarea Guvernului, prin Ministerul Finanţelor Publice, de a scoate la licitaţie certificatele de emisii de gaze cu efect de seră atribuite României la nivelul Uniunii Europene, se introduce un nou articol, articolul 122, care prevede ca pentru anul 2013, din sumele obţinute în urma scoaterii la licitaţie a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră se alocă suma de 76.000 mii lei Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice pentru dotarea unităţilor administrativ-teritoriale, în vederea transportului elevilor din unităţile de învăţământ preuniversitar de stat din mediul rural cu microbuze şcolare 16 + 1 locuri.

De asemenea, s-a dispus abrogarea alineatul 5 al articolului 24 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, care prevedea ca promisiunea de a încheia un contract având ca obiect dreptul de proprietate asupra imobilului sau un alt drept real în legătură cu acesta şi actele de alipire şi dezlipire a imobilelor înscrise în cartea funciară se încheie în forma autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute. Abrogarea nu produce efecte retroactive, astfel ca orice antecontracte de vânzare a unui imobil sau având ca obiect transmisiunea unui alt drept real asupra acestuia, care au fost încheiate în perioada 1 mai 2013 – 20 iulie 2013 fără respectarea formei autentice, au fost şi rămân lovite de nulitate absolută.

În final, prin art. 3 din Legea nr. 221/2013 s-au adus unele completări la articolul 25 din OG nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor. Astfel, s-a stabilit ca răspunderea penală pentru producerea de prejudicii pentru utilizarea, în orice formă, a unor date false în raportul de evaluare, cât şi prin incorecta aplicare a standardelor de evaluare adoptate de Uniune revine exclusiv evaluatorului. Prin excepţie pot răspunde penal alături de evaluator persoanele ce se încadrează în dispoziţiile art. 25 sau ale art. 26 din Codul penal, respectiv instigatorul sau complicele.

Actul normativ introduce noi prevederi în cuprinsul Legii 255/2010, sens în care se stipulează că dacă în termen de 2 ani de la data transmiterii listei încheierilor de respingere de către Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, prin unităţile sale teritoriale, către unităţile administrativ-teritoriale, expropriatorul nu obţine, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, potrivit legii, prin hotărâre a administraţiei publice locale sau judeţene, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, aprobarea declanşării procedurilor de expropriere, toate interdicţiile încetează de drept şi se radiază din oficiu din cartea funciară. În acest caz documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism, valabile la data declanşării procedurii de expropriere, îşi păstrează valabilitatea în condiţiile în care au fost emise şi pentru perioada pentru care au fost emise iniţial, începând cu data la care interdicţiile încetează de drept.

Actul normativ completează şi Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, cu prevederi referitoare la documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism, aflate în vigoare la data declarării utilităţii publice. Se stabileşte că, în cazul imobilelor declarate ca fiind de utilitate publică, în temeiul Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică sau în temeiul altor legi privind declararea de utilitate publică a unor imobile, documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism, aflate în vigoare la data declarării utilităţii publice, sunt repuse de drept în vigoare pentru o perioadă egală cu cea pentru care au fost emise iniţial, începând cu data la care utilitatea publică încetează din orice cauză.

În cazul în care declararea utilităţii publice nu a fost urmată de realizarea scopului pentru care a fost declarată, utilitatea publică se consideră încetată de drept la data intrării în vigoare noii legi, în cazul utilităţii publice declarate anterior, dacă de la declararea utilităţii publice şi până la data intrării în vigoare a prezenţei legi au trecut cel puţin 2 ani, sau la împlinirea unui termen de 2 ani calculat de la data declarării utilităţii publice, dacă declararea a intervenit cu mai puţin de 2 ani înainte de intrarea în vigoare a legii sau intervine după intrarea ei în vigoare. Fac excepţie imobilele care la data declarării utilităţii publice se aflau sau, ulterior acesteia, au intrat prin orice modalitate în domeniul public sau privat al statului ori în proprietatea privată a comunelor, oraşelor, municipiilor sau judeţelor.

Prin acest nou act normativ, în ceea ce priveşte procedura de înregistrare fiscală a contribuabililor nerezidenţi care desfăşoară activitate în România prin unul sau mai multe sedii permanente s-a stabilit că aceştia au obligaţia să depună declaraţia de înregistrare fiscală şi să indice sediul permanent desemnat pentru îndeplinirea obligaţiilor fiscale prevăzute de Codul fiscal. În vederea înregistrării fiscale, contribuabilul nerezident, prin sediul permanent desemnat, depune formularul 013 “Declaraţie de înregistrare fiscală/Declaraţie de menţiuni pentru contribuabilii nerezidenţi care desfăşoară activitate în România prin unul sau mai multe sedii permanente”. În baza declaraţiei de înregistrare fiscală, însoţită de actele doveditoare ale informaţiilor cuprinse în aceasta, organul fiscal competent atribuie codul de înregistrare fiscală şi emite certificatul de înregistrare fiscală pentru contribuabilul nerezident.

În cazul în care contribuabilul nerezident efectuează operaţiuni care se încadrează în prevederile titlului VI din Codul fiscal şi solicită înregistrarea în scopuri de TVA, organul fiscal emite şi certificatul de înregistrare în scopuri de TVA. În cazul în care contribuabilul nerezident nominalizează, ulterior înregistrării fiscale, un alt sediu permanent desemnat, acesta depune la organul fiscal în a cărui raza teritorială este situat noul sediu permanent desemnat formularul 013 “Declaraţie de înregistrare fiscală/Declaraţie de menţiuni pentru contribuabilii nerezidenţi care desfăşoară activitate în România prin unul sau mai multe sedii permanente”, în care bifează caseta “Declaraţie de menţiuni”, iar în caseta “Date de identificare a sediului permanent desemnat” completează datele de identificare ale noului sediu permanent desemnat.

În ceea ce priveşte procedura de declarare a sediilor permanente ale contribuabililor nerezidenţi care desfăşoară activităţi pe teritoriul României, aceştia au obligaţia de a declara organului fiscal competent din subordinea ANAF, în termen de 30 de zile, înfiinţarea de sedii secundare, potrivit legislaţiei în vigoare. Contribuabilul nerezident are obligaţia să declare înfiinţarea de sedii permanente care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru a fi plătitoare de salarii sau venituri asimilate salariilor.

Contribuabilul nerezident, prin sediul permanent desemnat, depune formularul “Declaraţie privind sediile secundare” la organul fiscal în a cărui rază teritorială se află sediul permanent desemnat. Contribuabilul nerezident are obligaţia să declare înfiinţarea de sedii permanente care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru a fi plătitoare de salarii sau venituri asimilate salariilor şi să solicite înregistrarea fiscală a acestora. În vederea înregistrării fiscale, contribuabilul nerezident depune, prin sediul permanent desemnat, formularul 060 “Declaraţia de înregistrare fiscală/Declaraţia de menţiuni pentru sediile secundare” la organul fiscal în a cărui rază teritorială se află sediul permanent care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a fi plătitor de salarii sau venituri asimilate salariilor.

În baza declaraţiei de înregistrare fiscală, însoţită de actele doveditoare ale informaţiilor cuprinse în aceasta, organul fiscal atribuie codul de înregistrare fiscală şi emite certificatul de înregistrare fiscală pentru respectivul sediu permanent. Sediul permanent desemnat care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a fi plătitor de salarii sau venituri asimilate salariilor îşi îndeplineşte obligaţiile de plată utilizând codul de înregistrare fiscală a contribuabilului nerezident.