ORDINUL 1162/2010 pentru aprobarea Normelor minime privind aptitudinile fizice şi mentale necesare pentru conducerea unui autovehicul.

Potrivit ordinului,  permisele de conducere nu se vor elibera sau reînnoi în cazul persoanelor care sunt dependente de alcool sau de substanţe psihotrope. De asemenea, acordarea permisului auto va fi mai strictă şi în ce ii priveşte pe bolnavii de diabet zaharat sau pe bolnavii de epilepsie. Noul act normativ clasifică conducătorii auto în două grupe, grupa 1 conţine conducătorii auto ai vehiculelor din categoriile A, A1, A2, AM, B, B1 şi BE, grupa 2 conţine conducători auto ai vehiculelor din categoriile C, CE, C1, C1E, D, DE, D1 şi D1E. Pentru cele două grupe, cerinţele prevăzute pentru obţinerea permisului sunt, însă, diferite. De pildă, ordinul prevede că persoanele care suferă de epilepsie pot avea permis de conducere dacă nu au suferit o criză timp îndelungat, şi anume, 5 ani pentru şoferii din grupa 1 şi 10 ani pentru şoferii din grupa 2. În plus, ordinul prevede că persoanele care vor să aibă permis auto sau vor să îl reînnoiască  şi se află în grupa 1 de conducători, actul nu li se va elibera dacă sunt dependente de alcool sau sunt incapabile să se abţină de la consumul de alcool atunci când conduc. În acelaşi timp, după o perioadă de abstinenţă dovedită şi numai cu condiţia existenţei unui aviz medical autorizat, precum şi a unor controale medicale periodice, permisele de conducere vor fi eliberate sau reînnoite candidaţilor sau conducătorilor auto care au fost dependenţi de alcool. În cazul conducătorilor din grupa 2, unitatea de asistenţă medicală autorizată trebuie să ia in considerare riscurile şi pericolele suplimentare implicate de conducerea autovehiculelor din această categorie. Totodată, noul ordin al MS prevede ca permisele de conducere să nu fie eliberate sau reînnoite solicitanţilor sau conducătorilor auto care sunt dependenţi de substanţe psihotrope sau care nu sunt dependenţi de astfel de substanţe, dar fac abuz de ele în mod regulat, oricare ar fi categoria de permis care se solicită.

ORDINUL 420/2010 pentru punerea în aplicare a Instrucţiunilor privind individualizarea sancţiunilor pentru contravenţiile prevăzute la art. 51 din Legea concurenţei 21/1996. Ordinul prevede modalităţile şi criteriile de individualizare a sancţiunilor în cazul săvârşirii uneia dintre contravenţiile prevăzute de legea concurenţei, ţinându-se seama de gravitatea şi durata faptei. Potrivit actului normativ, metodologia de stabilire a cuantumului amenzii se întemeiază pe determinarea unui nivel de bază, care se va putea majora în cazul existenţei circumstanţelor agravante sau se va reduce în cazul existenţei circumstanţelor atenuante. Ca punct de plecare pentru determinarea nivelului de bază al amenzii în cazul contravenţiilor prevăzute la art. 50 din legea concurenţei este avută în vedere cifra de afaceri totală realizată de contravenient în anul financiar anterior sancţionării. Nivelul de bază se determină şi în funcţie de gravitatea şi durata faptei. În funcţie de durata lor, încălcările se împart în 3 categorii, cărora le este atribuit un factor de la 1 la 2. Astfel, încălcărilor de scurtă durată (mai puţin de 15 zile) sau cu consumare instantanee li se atribuie un factor de 1;  încălcărilor de durată medie (15—30 de zile) un factor de 1,5;  încălcărilor de lungă durată (peste 30 de zile)un factor de 2. Nivelul de bază se obţine prin înmulţirea procentului determinat în funcţie de gradul de gravitate al încălcării cu factorul aferent duratei încălcării. Această abordare conduce astfel la stabilirea unui eventual cuantum adiţional al amenzii. Nivelul de bază poate fi majorat sau redus cu un procent cuprins între 5% şi 10% pentru fiecare circumstanţă agravantă sau atenuantă reţinută. Sunt considerate circumstanţe agravante: experienţa anterioară în ceea ce priveşte procedurile sau notificările desfăşurate în faţa autorităţii de concurenţă;  săvârşirea de către aceeaşi întreprindere a unei încălcări de acelaşi tip cu o încălcare constatată anterior de Consiliul Concurenţei prin decizie sau prin proces verbal întocmit de inspectorii de concurenţă; măsurile de intimidare asupra altor întreprinderi pentru a le determina să nu furnizeze informaţiile solicitate de Consiliul Concurenţei sau să le furnizeze de o manieră inexactă ori incompletă sau orice încercare de a determina astfel de atitudini. Sunt circumstanţe atenuante: colaborarea efectivă cu Consiliul Concurenţei în cursul procedurilor, dincolo de obligaţia legală de a coopera; încetarea încălcării din propria voinţă a făptuitorului; alte împrejurări care demonstrează voinţa întreprinderii sau a autorităţii publice de a facilita aflarea adevărului în cauzele aflate în atenţia Consiliului Concurenţei. În cazuri excepţionale, la cerere, Consiliul va putea lua în considerare o eventuală reducere a amenzii, dacă întreprinderea dovedeşte că va fi in imposibilitate să plătească amenda fără să i se pericliteze existenţa. Simpla invocare a unei situaţii financiare negative sau generatoare de pierderi nu justifică o reducere a cuantumului amenzii.

OUG 82/2010 pentru modificarea art. 7 alin. (1) pct. 2 subpct. 2.1 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru modificarea art. III din OUG 58/2010 pentru modificarea şi completarea Legii 571/2003 privind Codul fiscal şi alte măsuri financiar-fiscale. În art. I din Ordonanţă se menţine modificarea adusă Codului Fiscal privind reconsiderarea oricărei activităţi ca fiind dependente dacă îndeplineşte criteliile prevăzute de lege. Totodată, prin actul normatic se redefinesc veniturilor de natură profesională, altele decât cele salariale. Astfel, potrivit ordonanţei, în sistemul public de pensii şi în sistemul asigurărilor pentru şomaj, prin venituri de natură profesională, altele decât cele de natură salarială, se înţelege acele venituri realizate din drepturi de autor şi drepturi conexe şi/sau venituri rezultate din activităţi profesionale desfăşurate în baza contractelor/convenţiilor încheiate potrivit Codului civil. Asupra acestor venituri se datorează contribuţiile individuale de asigurări sociale şi asigurări pentru şomaj. Se menţin prevederile conform cărora persoanelor asigurate în alte sisteme, neintegrate sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale precum şi persoanelor care au calitatea de pensionari nu le sunt aplicabile prevederile OUG 58/2010. Persoanele care realizează venituri potrivit art. 7 alin. 1 pct. 13 indice 1 din Legea 571/2003 – drepturi de autor şi drepturi conexe, datorează contribuţiile de asigurără sociale şi pensie dacă acestea sunt ocazionale şi exclusive. In această situaţie baza de calcul anuală nu poate depăşi de 5 ori salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat. În cazul în care este venituri sunt obţinute în mod regulat, contribuţiile de asigurari sociale şi de somaj sunt obligatorii indiferent de caracterul exclusiv sau nu. Baza de calcul pentru aceste venituri o reprezintă venitul brut diminuat cu cota de cheltuieli prevăzută de Codul fiscal, in cazul veniturilor din dreptul de autor, respectiv venitul brut pentru veniturile din activitatea desfăşurată în baza contractelor/convenţiilor încheiate potrivit Codului civil. Şi în aceste situaţii baza lunară de calcul nu poate depăşi în cursul unei luni calendaristice echivalentul a de 5 ori salariul mediu brut. Plătitorii de venit au obligaţia de a depune, lunar, până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-au plătit veniturile de natură profesională, câte o declaraţie privind evidenţa nominală a persoanelor care realizează venituri de natură profesională, altele decât cele de natură salarială. Contribuţiile individuale de asigurări sociale şi de asigurări pentru şomaj plătite anterior, în baza prevederilor OUG 58/2010 sunt considerate obligaţii achitate şi nu mai fac obiectul prezentei ordonanţe.