Prescripția acțiunilor pentru vicii în cazul construcțiilor efectuate în baza unui contract de antrepriză

Potrivit art. 2531 din Noul Cod Civil referitor la răspunderea pentru vicii ascunse, se instituie un termen de 3 ani de garanție de la recepția lucrării.

De asemenea, art. 29 din legea 10/1995 prevede în mod expres că „proiectantul, specialistul verificator de proiecte atestat, fabricanții și furnizorii de materiale și produse pentru construcții, executantul, responsabilul tehnic cu execuția atestat, dirigintele de specialitate, expertul tehnic atestat răspund potrivit obligațiilor ce le revin pentru viciile ascunse ale construcției, într-un interval de 10 ani de la recepția lucrării”.

Așadar se pune întrebarea care dintre cele două termene se va aplica în cazul în care ne aflăm înfața unor vicii rezultate ca urmare aexecutării unei astfel de lucrări.

Considerămcă într-un astfel de caz se aplică termenul de 10 ani prevăzut de art. 29 din legea 10/1995, acesta fiind un termen special de garanţie, observând şi dispoziţia din art.2531 NCC alin. 5, conform căreia „prin dispozițiile prezentului articol nu se adduce nici o atingere termenelor de garanție speciale, legale sau convenționale.”

O altă problemă care trebuie analizată într-o astfel de situație este termenul de prescripţie al acţiunii. Potrivit art. 2531 NCC termenul de prescripţie este de 3 luni de la data la care viciul a fost descoperit. Așadar, beneficiarii sau prioprietarii nemulţumiţi de calitatea constructiei trebuie să acţioneze în instanţă în termen de 3 luni de la data de la care au descoperit viciul, altfel acţiunea lor va fi respinsă ca fiind prescrisă.

De asemenea, este de interes să cunoaștem și cercul persoanelor care pot fi ţinute să răspundă. Frecvent s-a pus problema dacă un subantreprenor răspunde potrivit garanţiei din art. 29 din Legea 10/1995 sau din contra potrivit regulilor de drept comun. Legea nu defineşte noţiunea de „executant”. Totuşi, observând dispoziţiile Legii 10/1995 rezultă că noţiunea de executant se referă la antreprenorul general, cel care se angajează în faţa beneficiarului, cât şi a publicului (reprezentat de autorităţile publice), să execute conform normelor de calitate construcţia. Din interpretarea textului de legea rezulta că subantreprenorii angajaţi de antreprenorul principal nu vor avea în sarcina lor această obligaţie de garanţie. Şi în noţiunea contractului de antrepriză, antreprenorul poartă răspunderea pentru lucrarea realizată, iar faptul că angajează sub antreprenori nu diminuează cu nimic această răspundere.

Având în vedere că legea nu definește clar noțiunea de „executant” nu poate fi exclusă şi o interpretare mai largă a acestei noţiuni, prin care şi subantreprenorii să poată fi traşi la răspundere în temeiul acestei garanţii.

Arătăm și că  Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât, cu privire garanțiile special că, în conformitate cu prevederile art. 11 din Decretulnr. 167/1958 (art. 2531 NCC), prescripţia privind viciile ascunse începe să curgă de la data descoperirii viciilor, însă cel mai târziu la împlinirea unui an de la predarea lucrului sau a lucrării, fără ca prin aceasta să se aducă vreo atingere termenelor de garanţie, legale şi convenţionale.

Prin urmare, în situația în care s-a stipulat un termen de garanţie convenţională, termenul de prescripţie nu începe să curgă de la data descoperirii viciilor, ci de la data când expiră perioada de garanţie convenţională stabilită de părţile contractante. (Decizia nr. 1663 din 3 mai 2011 pronunţată în recurs de Secţiacomercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect rezoluţiune contract de vânzare-cumpărare)