Sporul de stabilitate în muncă -Aplicare practică-

Sediul materiei privind sporul de stabilitate în muncă este Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește actul normativ menționat în rândurile de mai sus, observăm următoarele aspecte:
Din capul locului, acesta stabilește în mod expres cărui personal din învățământ i se aplică.
Astfel, art. 1 alin. (1) din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ prevede în mod expres: „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege”.
Mai departe, art. 1 alin. (4) din același act normativ prevede în mod expres: „Sporurile, indemnizaţiile, compensaţiile şi celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul prevăzut la alin. (1), precum şi metodologia de calcul al acestora sunt prevăzute în anexa nr. 5”.
Anexa nr. 5 despre care face vorbire actul normativ menționat în rândurile de mai sus este sediul materiei pentru calculul salariului de bază al personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ și care, pe lângă sporul de suprasolicitare neuropsihică și sporul de vechime în muncă, include și sporul de stabilitate în muncă.
Prin urmare, Legea nr. 2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, cu modificările și completările ulterioare, stabilește fără echivoc faptul că de sporul de stabilitate în muncă se bucură strict cadrele didactice și cadrele didactice auxiliare, nu și cadrele nedidactice.
De altfel, de sporul de stabilitate în muncă nu se pot bucura cadrele nedidactice, raportat la faptul că salariul acestora este reglementat de dispozițiile Codului Muncii şi este compus din salariul de baza, îndemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri stabilite prin negocieri individuale între angajator şi angajat.

Definiția sporului de stabilitate în muncă este enunțată în același act normativ, la anexa nr. 5, partea care tratează drepturile salariale ale personalului didactic auxiliar.
Astfel, art. 3 lit. e.) din Capitorul al II-lea Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic auxiliar, capitol care face parte integrantă din anexa nr. 5 menționată în rândurile de mai sus, prevede în mod expres:
„1. sporul de stabilitate se acordă pentru o vechime efectivă neîntreruptă în învăţământ de peste 10 ani;
2. sporul de stabilitate se acordă indiferent de perioada când a fost acumulată vechimea efectivă realizată în mod neîntrerupt a celor 10 ani în învăţământ;
3. perioadele în care personalul s-a aflat în concediu fără plată sau în concediul pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, precum şi perioada în care personalul a efectuat stagiul militar, după care s-a reîntors la post nu întrerup vechimea în învăţământ. Aceste perioade nu constituie vechime efectivă în învăţământ pentru acordarea sporului de stabilitate;
4. sporul de stabilitate se calculează prin aplicarea procentului de 15% la salariul de bază şi devine bază de calcul pentru celelalte sporuri şi drepturi salariale”.
Prin urmare, de sporul de stabilitate în cuantum de 15% la salariul de bază se bucură strict cadrul didactic, cadrul didactic de conducere, îndrumare și control și cadrul didactic auxiliar, cu contract de muncă într-o unitate sau instituție de învățământ ori într-un inspectorat școlar, indiferent când vechimea a fost realizată în mod neîntrerupt timp de 10 ani de zile.
Or, persoana care a activat pe o perioadă de 7 ani de zile pe post de cadru didactic auxiliar în învățământ și care, mai apoi, a continuat activitatea de muncă pe o perioadă de 5 ani de zile pe post de cadru nedidactic în învățământ, cu toate că de o perioadă de 3 ani de zile activează din nou pe post de cadru didactic auxiliar în învățământ, nu îndeplinește condițiile necesare pentru a se bucura de sporul de stabilitate în muncă.
De altfel, pentru a se bucura de sporul de stabilitate în muncă, persoana în cauză ar fi trebuit să rămână pe o perioadă de 10 ani de zile pe post de cadru didactic auxiliar în învățământ, raportat la condiția vechimii realizate în mod neîntrerupt timp de 10 ani de zile și raportat la dispozițiile legale în vigoare, potrivit cărora cadrului nedidactic nu i se aplică Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, cu modificările și completările ulterioare, ci este salarizat potrivit Codului Muncii și a negocierilor dintre angajat și angajator.

În ceea ce privește posibilitatea negocierilor dintre angajat și angajator a salariului de bază, a indemnizațiilor, a sporurilor, precum și a altor adaosuri, trebuie să avem în vedere următoarele aspecte:
Cadrele didactice, cadrele didactice auxiliare și cadrele nedidactice din sistemul de învățământ de stat activează în muncă în baza legii, a contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din sectorul de activitate și a contractului individual de muncă negociat între aceștia și angajatori.
Prima întrebare care se pune în speță este următoarea: este permis ca personalului nedidactic, care în temeiul legii nu se bucură de sporul de stabilitate în muncă, să i se aplice totuși acest spor prin contractul colectiv de muncă?
A doua întrebare care se pune în speță este următoarea: în cazul în care angajatorul nu aplică cadrelor nedidactice sporul de stabilitate în muncă, în ciuda faptului că acest spor este prevăzut în contractul colectiv de muncă, există reglementare legală care să permită persoanei în speță să solicite instanței de judecată obligarea angajatorului la aplicarea sporului de stabilitate?
În speță devin incidente dispozițiile art. 229 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, modificată și actualizată, art. 132 alin. (1) și art. 138 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, modificată și actualizată.
Astfel, art. 229 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, modificată și actualizată, prevede în mod expres: „Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților”.
La prima vedere, introducerea în contractul colectiv de muncă a unei clauze potrivit căreia personalul didactic, personalul didactic auxiliar și personalul nedidactic cu o vechime neîntreruptă în învățământ de peste 10 ani de zile, beneficiază de un spor de stabilitate de 15% din salariu de bază; sporul de stabilitate pentru personalul nedidactic va fi sancționat din venituri proprii, pare a fi legală și în concordanță cu libera voință a părților.
Cu toate acestea, nu putem omite dispozițiile art. 132 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, modificată și actualizată, care prevede în mod expres: „Clauzele contractelor colective de muncă pot stabili drepturi şi obligaţii numai în limitele şi în condiţiile prevăzute de lege”.
Mai mult, art. 138 din același act normativ prevede în mod expres:
„1. Prin contractele colective de muncă încheiate în sectorul bugetar nu pot fi negociate sau incluse clauze referitoare la drepturi în bani şi în natură, altele decât cele prevăzute de legislaţia în vigoare pentru categoria respectivă de personal;
2. …;
3. Drepturile salariale din sectorul bugetar se stabilesc prin lege în limite precise, care nu pot constitui obiect al negocierilor şi nu pot fi modificate prin contracte colective de muncă. În cazul în care drepturile salariale sunt stabilite de legi speciale între limite minime şi maxime, drepturile salariale concrete se determină prin negocieri colective, dar numai între limitele legale;
4. Clauzele cuprinse în contractele colective de muncă încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (1)-(3) sunt lovite de nulitate;
5. Răspunderea pentru încheierea contractelor colective de muncă, cu nerespectarea prevederilor alin. (1)-(3), revine angajatorului”.
Or, atâta timp cât legea specială, în speță Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, cu modificările și completările ulterioare, nu permite aplicarea cadrelor nedidactice a unui spor de stabilitate în muncă, clauza din contractul colectiv de muncă despre care facem vorbire este lovită de nulitate absolută.
Prin urmare, răspunsul la cele două întrebări nu poate fi altul decât cel potrivit căruia nu este permis ca prin contractul colectiv de muncă să se aplice un spor de stabilitate în muncă cadrelor nedidactice care, potrivit legii, nu beneficiază de un astfel de spor și cel potrivit căruia nu există o reglementare legală care să ofere posibilitatea obligării angajatorului la sporul de stabilitate în muncă.
În acest sens este și practica judiciară [1] care a statuat în mod expres faptul că la încheierea contractelor colective de muncă, în instituțiile bugetare nu se pot negocia clauze referitoarela drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, motiv pentru care personalul nedidactic nu poate beneficia de sporul de stabilitate în muncă.

Concluzia la care ajungem, analizând cele învederate în rândurile de mai sus, este cea potrvit căreia persoana care a a activat pe o perioadă de 7 ani de zile pe post de cadru didactic auxiliar în învățământ și care, mai apoi, a continuat activitatea de muncă pe o perioadă de 5 ani de zile pe post de cadru nedidactic în învățământ, cu toate că de o perioadă de 3 ani de zile activează din nou pe post de cadru didactic auxiliar în învățământ, nu îndeplinește condițiile necesare pentru a se bucura de sporul de stabilitate în muncă.
Acest lucru se datorează:
În primul rând faptului că persoana în speță nu îndeplinește condiția realizării vechimii pe post de cadru didactic sau cadru didactic auxiliar, în mod neîntrerupt timp de 10 ani de zile;
În al doilea rând nu doar faptului că munca prestată de către persoana în speță pe post de cadru nedidactic pe perioada de 5 ani de zile nu se bucură de sporul de stabilitate în muncă, dar întrerupe și perioada de 7 ani de zile în care aceasta a realizat vechime pe post de cadru didactic auxiliar și care curgea în vederea aplicării sporului de stabilitate în muncă la finele următorilor 3 ani de zile;
În al treilea rând faptului că dispozițiile legale în vigoare nu permit introducerea în contractul colectiv de muncă în sectorul bugetar a unor clauze referitoare la drepturi în bani şi în natură, altele decât cele prevăzute de legislaţia în vigoare pentru categoria respectivă de personal, fapt care duce la sancționarea cu nulitatea absolută a clauzei contractului colectiv de muncă potrivit căreia și personalului nedidactic I se aplică sporul de stabilitate în muncă.

[1] Sentința Civilă nr. 1143 pronunțată în ședința publică din data de 16 iunie 2008 de către Tribunalul Cluj, cu recurs admis de către Curtea de Apel Cluj.

Autor: Christa Jenei