Regimul juridic al sucursalei unei societăți și al actelor încheiate de aceasta

Sucursala este doar un dezmembrământ fără personalitate juridică al societății-mame, fiind o extensie în teritoriu a acesteia. Sucursala nu are aptitudinea de a avea drepturi și obligații proprii fiindcă nu deține capacitate civilă de folosință și nici un patrimoniu propriu. Astfel, drepturile și obligațiile atribuite sucursalei sunt de fapt ale societații-mamă, orice drept și orice obligație se poate naște doar în patrimoniul societății mamă și doar în cazul existenței unui mandat acordat de societatea-mamă pentru încheierea actului.

În activitatea economică curentă și în activitatea derulată de către agenții economici este de multe ori ignorat regimul juridic specific aplicabil entităților cocontractante, datorită dinamismului ce caracterizează activitatea curentă a unei întreprinderi. Aceste omisiuni pot da naștere unor probleme ulterioare vizând chiar validitatea actelor întocmite. O eroare frecventă privește regimul juridic al actelor încheiate de către sucursalele unor societăți, în practică acestea fiind percepute în mod eronat a avea aceleași capacitate sau aceleași drepturi și obligații caracteristice persoanelor juridice.
Sucursala (unei societăți) este definită în cadrul art. 43 al Legii nr. 31/1990. Conform prevederilor art. 43 alin. (1) ale Legii nr. 31/1990, sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale și se înregistrează, înainte de începerea activității lor în registrul comerțului din județul în care vor funcționa. Menționăm de asemenea faptul că potrivit prevederilor art. 44 ale Legii nr. 31/1990 societăţile comerciale străine pot înfiinţa în România, cu respectarea legii române sucursale sau alte sedii secundare dacă acest drept le este recunoscut de legea statutului lor organic, în aceleași condiții precum societățile comerciale române.
Subliniem că regimul juridic al sucursalei este identic tuturor celorlalte sedii secundare ale societății, inclusiv regimului juridic al punctelor de lucru, fapt menționat dealtfel expres în cadrul art. 43 alin. (3) al Legii nr. 31/1990.
Neavând personalitate juridică și un patrimoniu propriu sucursala nu deține aptitudinea sau capacitatea juridică de a fi titulara unor drepturi sau obligații proprii. Pentru a putea fi titularul unor obligații sau a unor drepturi proprii o entitate trebuie să dețină capacitate civilă de folosință și un patrimoniu propriu, or aceste atribute pot fi deținute doar de către o persoană fizică sau o persoană juridică.
Sucursala, nu are personalitate juridică proprie, fapt menționat expres în cadrul art. 43 al Legii nr. 31/1990. Sucursala face parte din structura organică a societății primare fondatoare doar aceasta având calitatea de subiect de drept distinct. Sucursala este constituită ca un dezmembrământ, o modalitate de descentralizare a activității societății-mamă care o patronează. În doctrină s-a afirmat că sucursala exercită în raporturile cu terții o funcție de mandat (cu sau fără reprezentare) în limitele împuternicirii primite de la societatea-mamă prin actul de înființare sau printr-un act ulterior.
În mod frecvent confuzia privind regimul juridic aplicabil este cauzată de faptul că sucursala deține cod unic de înregistrare fiscală (C.U.I.) propriu și aceasta ține propria contabilitate. Dar faptul că sucursala trebuie să țină o contabilitate proprie și are un cod de înregistrare fiscală propriu nu are nici o relevanță sub aspectul dreptului material, fiindcă înscrierea contabilă reprezintă doar o formă de ținere a evidenței operațiunilor efectuate de către societatea-mamă prin sucursală, impusă prin prevederile art. 1 alin. (3) al Legii contabilității nr. 82/1991. Astfel, așa cum a statuat și doctrina juridică ,,susursala nu poate avea nici creditori, nici debitori proprii.” [1] În același sens a statuat și practica judiciară ”Sucursala poate încheia acte juridice în limitele mandatului primit, fie în numele societății mame, fie în nume propriu, dar pe socoteala firmei primare”.[2]
Având în vedere faptul că doar societatea-mamă are aptitudinea de a avea drepturi și obligații proprii sucursala fiind un dezmembrământ fără personalitate juridică al acesteia, toate drepturile și obligațiile atribuite sucursalei sunt de fapt ale societații-mamă, orice drept și orice obligație născundu-se în patrimoniul societății mamă, sucursala neputând încheia acte sau dobândi sub aspect material drepturi în nume propriu. Desigur, o atenție deosebită trebuie acordată și asupra mandatului acordat sucursalei și împuternicitului sucursalei de a încheia acte în numele societății-mame, în cazul acest mandat nu există iar societatea-mamă nu ratifică actul încheiat ridicându-se problema nulității actului încheiat.

[1] O.Căpățână, Societățile comerciale, ed.Lumina Lex, București 1996.
[2] Decizia civilă nr.193/COM/24.11.2008, Curtea de Apel Constanța.