Recuperarea TVA achitate în cazul declarării falimentului debitorului

Ca urmare a intrării în faliment a unui debitor ce nu a achitat factura aferentă serviciilor prestate sau bunurilor livrate de către creditor, acesta din urmă va putea să ajusteze baza de impunere a TVA, reducând-o cu suma reprezentând contravaloarea facturilor ce nu i-au fost și nu vor putea fi achitate. Această facilitate nu este oferită însă și în cazul în care factura nu va mai fi încasată datorită reducerii sau radierii creanței ca urmare a confirmării unui plan de reorganizare.

O problemă delicată ivită în activitatea economică e reprezentată de situaţia sumelor reprezentând TVA, ce au devenit exigibile, sume ce au fost sau nu achitate, dar care au ca şi fapt generator prestarea unui serviciu sau livrarea unui bun a căror contravaloare  nu a fost achitată şi nici nu va mai fi achitată datorită intrării debitorului în faliment.
Având în vedere faptul că într-o astfel de situaţie contribuabilul în cauză se află  în situaţia în care trebuie sa achite TVA ce nu îl va putea colecta de la debitorul său, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ajustării bazei de impozitare, cu alte cuvinte posibilitatea de a modifica suma totală raportat la care este calculată obligaţia sa privind TVA. Prevederea în cauză a fost introdusă în cadrul articolului 138 Cod fiscal, respectiv la litera d) alineatul 1 al acestui articol. Textul de lege la care facem referire prevede:
,,(1) Baza de impozitare se reduce în următoarele situaţii:
 ………..d) în cazul în care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa din cauza falimentului beneficiarului. Ajustarea este permisă începând cu data pronunţării hotărârii judecătoreşti de închidere a procedurii prevăzute de <LLNK 12006    85 10 201   0 17>Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, hotărâre rămasă definitivă şi irevocabilă;………”
Un lucru important ce trebuie menţionat este faptul că furnizorii de bunuri sau prestatorii de servicii care se află în situaţia mai sus menţionată nu trebuie să fi efectuat livrarea sau să fi prestat serviciul în cauză, elementul esenţial fiind reprezentat de faptul că hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă privind falimentul debitorului sa fie dată ulterior facturării şi înregistrării taxei în evidenţele contabile ale contribuabilului.
Un alt lucru pe care îl menţionăm este şi faptul că aplicarea prevederilor articolului 138 litera d) al Codului fiscal poate fi realizată doar în baza unei hotărâri definitive şi irevocabile privind falimentul debitorului. Aşadar aplicarea acestor prevederi nu va putea fi realizată doar în  baza unei  hotătârâri prin care este deschisă procedura insolvenţei, sau în urma unei hotărâri nedefinitive privind falimentul debitorului. Ba mai mult, având în vedere prevederile prezentate considerăm că nu va putea fi ajustată baza de impunere nici în urma unei hotârâri judecătoreşti prin care este confirmat un plan de reorganizare ce prevede reducerea creanţei sau chiar radierea acesteia.
Ca urmare a aplicării normelor prevăzute de articolul 138 litera d al Codului fiscal, normele de aplicare prevăd faptul că furnizorii sau prestatorii vor emite facturi cu valorile înscrise cu semnul minus. Ca urmare a emiterii acestor facturi, va fi ajustată baza de impozitare, aceasta fiind mai mică, aşadar va fi diminuată şi suma reprezentând TVA pe care contribuabilul trebuie să o achite.
În cazul în care contribuabilul (furnizorul) aplică sistemul privind exigibilitatea TVA la încasare şi se află în situaţia menţionată anterior, acesta va anula parţial sau total factura emisă, după caz, în cazul în care hotărârea definitivă privind închiderea procedurii falimentului a survenit anterior perioadei de 90 de zile de la survenirea faptului generator şi emiterea facturii,. În cazul în care hotărârea definitivă privind închiderea procedurii falimentului a survenit ulterior perioadei de 90 de zile de la survenirea faptului generator şi emiterea facturii,  furnizorii sau prestatorii vor emite facturi cu valorile înscrise cu semnul minus. Ca urmare a emiterii acestor facturi va fi ajustată baza de impozitare.
În concluzie, prin aplicarea prevederilor mai sus menţionate şi în condiţiile prezentate, contribuabilul (furnizorul) îşi va putea ajusta baza de impozitare, deci şi sumele corelative obligaţiilor sale privind TVA, ce au ca şi fapt generator prestarea unui serviciu sau livrarea unui bun a căror contravaloare  nu a fost achitată şi nici nu va mai fi achitată datorită intrării debitorului în faliment, de la data pronunţării unei hotărâri definitive în acest sens.