Raspunderea patrimoniala a angajatilor

Angajatii raspund patrimonial pentru prejudiciile cauzate angajatorilor in perioada in care acestia sunt salariati, in situatia in care, in timpul activitatii de serviciu, din culpa lor cauzeaza angajatorului o paguba.

Raspunderea patrimoniala a angajatului este reglementata la art. 254 Codul Muncii. In acest sens, potrivit prevederilor legale, salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.
Salariatii nu raspund de pagubele provocate de forta majora sau de alte cauze neprevazute si care nu puteau fi inlaturate si nici de pagubele care se incadreaza in riscul normal al serviciului.
In situatia in care angajatorul constata ca salariatul sau a provocat o paguba din vina si in legatura cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o nota de constatare si evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul partilor, intr-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicarii. In aceasta situatie, contravaloarea pagubei recuperate prin acordul partilor, nu poate fi mai mare decat echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.
In cazul in care partile nu se inteleg cu privire la acoperirea pagubei produse de catre angajat pe cale amiabila, recuperarea prejudiciului va putea avea loc prin intemediul unei actiuni in instanta.
In acest caz, angajatorul trebuie sa dovedeasca ca, in cadrul sarcinilor de serviciu, angajatul, din culpa, a incalcat atributiile de serviciu, statuate expres in fisa postului, contractul individual de munca si Regulamentul intern al societatii, cea ce a condus la provocarea unei pagube angajatorului.
Pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială a angajatului, este necesară sa fie indeplinite urmatoarele conditii : sa fie incheiat intre parti un contract de muncă valabil , persoana sa detina calitatea de salariat la angajatorul pagubit, sa existe un prejudiciu o fapta ilicită si raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia salariatului.
In acest sens, tinem sa mentionam ca, in cadrul unei astfel de actiuni cel mai important este producerea unei pagube în patrimoniul angajatorului de către un salariat al său. Daca nu exista un prejudiciu sau nu poate fi dovedit acest prejudiciu angajatul nu poate fi tras la raspundere patrimoniala.
In cazul răspunderii patrimoniale, reglementată de art. 254 C. muncii, nu operează prezumţia de culpă a salariatului iar sarcina probei cu privire la vinovăţie, prejudiciu şi legătură de cauzalitate incumbă angajatorului.
In vederea angajării răspunderii patrimoniale a salariatului, prejudiciul trebuie să fie real, adică să fie efectiv, nu doar nominal, să fie cert, atât sub aspectul existenţei sale, cât şi sub aspectul întinderii, al posibilităţii de evaluare, să fie actual, direct, material şi să nu fi fost reparat încă. (Decizia civilă nr. 131/M din 2 mai 2006 .)
Actiunea in raspundere patrimoniala este guvernata de dispozitiile din dreptul muncii, astfel incat, actiunea este scutita de plata taxei de timbru pentru angajator.