Poate produce efecte juridice un contract nesemnat de părți atunci când acestea au calitatea de profesioniști?
Din punctul nostru de vedere cu toate că un contract nu a fost semnat fizic niciodată de către părți, aceasta nu înseamnă că acest contract nu a fost încheiat și acceptat de către acestea.
În acest sens, trebuie să avută în vedere distincție din doctrina și practica judiciară în materie, cu privire la încheierea contractului și proba încheierii contractului, între negotium și instrumentum (materializarea fizică a contractului).
Astfel, un contract nu trebuie încheiat în formă scrisă ad validitatem, și nici ad probationem, nu este necesar un înscris sub semnătură privată, nefiind incidente prevederile art. 309 alin. (2) ale Codului de procedură civilă, încheierea actului juridic putând fi dovedită prin orice mijloc de probă, având în vedere calitatea de profesioniști a cocontractanților.
Este așadar important, în primul rând, de văzut dacă există acordul de voință al părților, respectiv existența contractului sub forma de negotium și nu instrumentum.
Menționăm, că potrivit art. 1.186 alin. (2) din Codul civil: ,,contractul se consideră încheiat în momentul în care destinatarul ofertei săvârşeşte un act sau un fapt concludent, fără a-l înştiinţa pe ofertant, dacă, în temeiul ofertei, al practicilor statornicite între părţi, al uzanţelor sau potrivit naturii afacerii, acceptarea se poate face în acest mod.”
În acest sens, trebuie verificat dacă părțile au executat obligațiile decurgând din contractul nesemnat de către acestea.
Astfel, dacă din probele existente reiese faptul că ambele părți contractante au executat obligațiile decurgând din contractul nesemnat de către acestea, a avut loc o acceptare tacită a contractului, acesta producând efecte față de părți.
Cu titlu de exemplu, arătăm câteva situații de executare a obligațiilor decurgând dintr-un contract nesemnat de părți: astfel, în cazul în care s-au efectuat plăți în cuantumul sau la termenele prevăzute în contract, s-au comandat produse ori s-au livrat produse în condițiile stipulate în contractul nesemnat de părți, rezultă că acestea l-au acceptat.
În această situație se poate desprinde concluzia că a fost încheiat și acceptat contractul dintre cele două părți, acesta fiind încheiat ca negotium, proba acestuia putând fi realizată cu orice dovadă.
În ipoteza în care unele dintre obligațiile prevăzute în contractul nesemnat de părți nu este îndeplinită, considerăm că poate fi atrasă răspunderea contractuală a părții ce nu și-a executat obligațiile, atâta timp cât din probele existente rezultă că părțile și-au însușit conținutul contractului.
Autor: Av. Diana Micu
Publicat la: