Obligativitatea individualizării sancţiunii aplicate pentru fiecare faptă contravenţională

În lipsa individualizării sancţiunii pentru fiecare din cele două fapte contravenţionale reţinute prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, contravenientul nu poate alega legalitatea şi temeinicia aplicării sancţiunii, întrucât instanţa se află în imposibilitatea de a realiza şi, eventual, cenzura, modalitatea de individualizare a sancţiunilor.

Potrivit art. 5 alin. 2 şi 5 din O.G. nr. 2/2001, amenda reprezintă o sancţiune contravenţională principală, însă stabilirea acestei sancţiuni trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, în timp ce alin. 7 arată că: „pentru una şi aceeaşi contravenţie se poate aplica numai o sancţiune contravenţională principală”.
Interpretând per a contrario acest ultim text de lege, consider că se impune aplicarea unei sancţiuni principale pentru fiecare faptă contravenţională constatată printr-un act oficial de constatare şi sancţionare contravenţională. Doar o asemenea interpretare a dispoziţiilor art. 5 alin. 7 din o.g. nr. 2/2001 ar putea justifica reglementarea art. 10 alin. 1 şi 2 din O.G.
În temeiul art. 10 din O.G. nr. 2/2001: „(1) Dacă aceeaşi persoană a săvârşit mai multe contravenţii sancţiunea se aplică pentru fiecare contravenţie. (2) Când contravenţiile au fost constatate prin acelaşi proces-verbal, sancţiunile contravenţionale se cumulează fără a putea depăşi dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenţia cea mai gravă sau, după caz, maximul general stabilit în prezenta ordonanţă pentru prestarea unei activităţi în folosul comunităţii”.
Exclusiv prin respectarea exigenţelor art. 10 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, se poate asigura legalitatea aplicării sancţiunii contravenţionale, faţă de dispoziţiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în sensul că sancţiunea trebuia aplicată în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În situaţia în care au fost identificate mai multe fapte contravenţionale se impune ca agentul constatator să facă o individualizare concretă a sancţiunii contravenţionale pentru fiecare faptă în parte, prin raportare la criteriile oferite de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 şi să aplice câte o sancţiune faţă de fiecare contravenţie reţinută. Sancţiunile reţinute trebuie expres indicate în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie, chiar dacă, faţă de prevederile art. 10 din O.G. 2/2001, sancţiunile contravenţionale se cumulează şi contravenientul execută doar o singută amendă contravenţională.
Această individualizare se impune cu atât mai mult în situaţia în care faptele constatate sunt sancţionate conform unor clase diferite de sancţiuni şi agentul constatator are posibilitatea de a aprecia care este numărul de puncte amendă suficient pentru realizarea scopului preventiv şi represiv al răspunderii contravenţionale, în limitele acordate de lege.
Prin urmare, este lovit de nulitate procesul-verbal de contravenţie în situaţia în care a existat o încălcare flagrantă a modalităţii de individualizare a sancţiunii pentru faptele contravenţionale reţinute în sarcina contravenientului, care trebuiau să se realizeze în baza art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001. Această modalitate de individualizare se impune a putea fi verificată din perspectiva legalităţii şi temeiniciei aplicării sancţiunii de către o instanţă de judeactă.
În lipsa individualizării sancţiunii pentru fiecare din cele două fapte contravenţionale reţinute prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, contravenientul nu poate alega legalitatea şi temeinicia aplicării sancţiunii, întrucât instanţa se află în imposibilitatea de a realiza şi, eventual, cenzura, modalitatea de individualizare a sancţiunilor.
Neregularitatea întocmirii procesului-verbal pentru incorecta aplicare a sancţiunii este una de natură a conduce la anularea procesului-verbal de contravenţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 175 alin. 1 din Condul de Procedură Civilă, întrucât vătămarea cauzată contraveninetului nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea actului. Această vătămare este una majoră, din moment ce instanţa nu poate aprecia cu privire la legalitatea şi temeinicia individualizării sancţiunilor contravenţionale, prin raportare la gravitatea comportamentului contravenţional, după cum impun dispoziţiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001. Chiar legiutorul a fost cel care a apreciat că sancţiunea trebuie individualizată şi aplicată pentru fiecare contravenţie în parte, doar în acest fel instanţa putând avea o viziune clară despre legalitatea întocmirii procesului-verbal de contravenţie şi putând realiza o eventuală cenzură.