Obligaţiile angajatorului privind siguranța la locul de muncă

Legea nr. 319 din 2006 privind sănătatea şi securitatea în muncă stabilește principalele obligații ale angajatorilor în ceea ce privește siguranța la locul de muncă. Pe lângă aceasta, diversele acte normative din domeniu reglementează cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru şantierele temporare sau mobile, expunerea angajaților la vibrații și la zgomot, obligațiile privind utilizarea echipamentelor de protecţie la locul de muncă și utilizarea echipamentelor de muncă. De regulă, sancțiunea aplicabilă în cazul încălcării obligațiilor privind siguranța la locul de muncă este amenda contravențională.

Legislația românească stabilește numeroase obligații în sarcina angajatorilor în ceea ce privește siguranța la locul de muncă. Cele mai importante dintre aceste obligații (reglementate de Legea nr. 319 din 2006 privind sănătatea şi securitatea în muncă), vizează:
– Obţinerea autorizaţiei de funcţionare din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în munca, înainte de începerea oricărei activităţi.
– Realizarea evidenței accidentelor de muncă ce au ca urmare o incapacitate de muncă mai mare de 3 zile de lucru, a accidentelor uşoare, a bolilor profesionale, a incidentelor periculoase, precum şi a accidentelor de muncă și eliberarea pentru autorităţile competente rapoarte privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii săi.
– Luarea măsurilor corespunzătoare pentru ca lucrătorii desemnaţi sau reprezentanţii lucrătorilor, să aibă acces la: a) evaluarea riscurilor şi măsurilor de protecţie; b) evidența şi rapoartele privind accidentele de muncă suferite de lucrători; c) informaţii privind măsurile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, precum şi informaţii provenind de la instituţiile de control şi autorităţile competente în domeniu.
– Luarea măsurilor necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor, adaptate naturii activităţilor şi mărimii întreprinderii si/sau unităţii, ţinând seama de alte persoane prezente. Această obligație include și stabilirea legăturilor necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce priveşte primul ajutor, serviciul medical de urgență, salvare şi pompieri și desemnarea lucrătorilor care aplică măsurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor şi de evacuare a lucrătorilor.
– Desemnarea unuia sau a mai multor lucrători pentru a se ocupa de activităţile de protecţie şi de activităţile de prevenire a riscurilor profesionale din întreprindere si/sau unitate, denumiţi lucrători desemnaţi. Dacă în întreprindere si/sau unitate nu se pot organiza activităţile de prevenire şi cele de protecţie din lipsa personalului competent, angajatorul trebuie sa recurgă la servicii externe.
– Luarea măsurilor şi furnizarea instrucţiunilor pentru a da lucrătorilor posibilitatea să oprească lucrul si/sau să părăsească imediat locul de muncă şi să se îndrepte spre o zonă sigură, în caz de pericol grav şi iminent.
Pe lângă Legea nr. 319/2006, există o serie de acte normative care reglementează cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru şantierele temporare sau mobile, expunerea angajaților la vibrații și la zgomot, obligațiile privind utilizarea echipamentelor de protecţie la locul de muncă și utilizarea echipamentelor de muncă.
În ceea ce privește cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru şantierele temporare sau mobile, atunci când la elaborarea proiectului participă mai multi proiectanți, sau când la realizarea lucrărilor pe santier participă mai mulți antreprenori, un antreprenor și unul sau mai multi subantreprenori, un antreprenor și lucrători independenți ori mai mulți lucrători independenți, beneficiarul și/sau managerul de proiect trebuie să desemneze un coordonator în materie de securitate și sanatate pe durata realizării lucrării. Pentru a-și putea îndeplini atribuțiile, coordonatorii în materie de securitate și sănatate trebuie să întocmească și să țină la zi registrul de coordonare. În plus, beneficiarul lucrării sau managerul de proiect trebuie să se asigure ca, înainte de deschiderea șantierului, să fie stabilit un plan de securitate și sănătate. O copie a planului de securitate și sănătate și a eventualelor sale modificări trebuie pusă la dispoziția lucrătorilor sau, dupa caz, a reprezentanților lor.
Cu privire la utilizarea de către lucrători a echipamentelor de protecţie la locul de muncă, angajatorul trebuie să distribuie gratuit echipamentul individual de protecţie, să-i asigure buna funcţionare şi o stare de igienă satisfăcătoare prin intermediul întreţinerii, reparării şi înlocuirilor necesare. De asemenea, trebuie să informeze lucrătorul despre riscurile împotriva cărora îl protejează purtarea echipamentului individual de protecţie.
Referitor la expunerea angajaților la vibrații, angajatorul trebuie să evalueze și, dacă este necesar, să masoare nivelurile de vibrații mecanice la care sunt expuși lucrătorii. În cazul în care valorile limită de expunere prevăzute de lege sunt depăşite, angajatorul trebuie să instituie și să pună în aplicare un program de măsuri tehnice și/sau organizatorice menite să reducă la minimum expunerea la vibrații mecanice și riscurile legate de aceasta.
În ceea ce privește echipamentele de muncă (orice mașină, aparat, unealtă sau instalație folosită la locul de munca) angajatorul este obligat sa ia măsurile necesare pentru ca echipamentul de muncă pus la dispoziţia lucrătorilor din întreprindere şi/sau unităţi să corespundă lucrului prestat ori sa fie adaptat acestui scop şi să poată fi utilizat de către lucrători, fără a pune în pericol securitatea sau sănătatea lor.
În situații de expunere la zgomot angajatorii trebuie să evalueze si, daca este necesar, să masoare nivelurile de zgomot la care sunt expuși lucrătorii. De asemenea, lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziție mijloace individuale de protecție auditivă, adecvate și corect ajustate.
Neîndeplinirea obligațiilor mai sus menționate poate atrage angajarea răspunderii contravenționale a angajatorului, amenda variind de la 2.000 lei și până la 10.000 lei, în funcție de obligația încălcată. Pentru situația în care, urmare a nerespectării obligației stabilite de lege, se creează un pericol grav şi iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională care a avut consecințe deosebit de grave, legea reglementează răspunderea contravențională alternativ cu răspunderea penală.