Obligația instanței de a verifica temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive dispusă în lipsa inculpatului

Durata arestării preventive a inculpatului nu poate depăși 30 de zile, în afară de situația în care aceasta este prelungită în condițiile legii.
În situația în care măsura arestării preventive a fost luată în lipsa inculpatului, termenul de 30 de zile începe să curgă de la data punerii efective în executare a măsurii preventive.

În conformitate cu dispozițiile art. 208 alin. 4 Cod Pr. Pen. „În tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.”

De asemenea, în lumina dispozițiilor art. 241 alin. 1 lit. a) „Măsurile preventive încetează de drept la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare.”

În rândurile de mai jos vom analiza dacă există în sarcina instanței obligația de a verifica periodic subzistența temeiurilor care au determinat menținerea măsurii arestării preventive dispusă în lipsa inculpatului, cu consecința constatării încetării de drept a acestei măsuri preventive în situația lipsei unei atare verificări.

Obligația verificării măsurii preventive în cazul unui inculpat arestat preventiv nu comportă discuții, articolul de lege citat este suficient de clar în acest sens.

Problema semnalată mai sus apare din cauza faptului că art. 208 alin. 4 Cod Pr. Pen. nu distinge asupra situației dacă măsura preventivă a fost pusă în executare, respectiv și-a produs efectele, sau dimpotrivă nu a fost pusă încă în executare, așa cum este situația în care a fost dispusă față de un inculpat în lipsă.

Situația este cu atât mai problematică cu cât acest articol vorbește despre verificarea temeiurilor care au determinat menținerea unei astfel de măsuri preventive. Așadar, putem presupune că vorbim despre o măsură preventivă pusă în executare, întrucât doar o măsură pusă deja în executare poate fi menținută. Altfel am discuta de un nonsens!

Răspunsul la aceasta problemă îl oferă principiul Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, respectiv dacă norma penală nu distinge, nici cel care este chemat să o aplice nu poate distinge.

Mai mult, nu putem nega faptul că măsura arestării preventive nu există, chiar dacă aceasta a fost dispusă față de inculpat în lipsă. Pe cale de consecință, apreciem că trebuie supusă verificării prevăzute de art. 208 alin. 4 Cod Pr. Pen. și o atare măsură preventivă.
A considera că măsura preventivă a arestării care nu a fost pusă în executare nu poate fi supusă examenului temeiniciei și legalității de către instanță, ar însemna să menținem un mandat de arestare preventivă în vigoare pentru o perioadă de timp nedeterminată, respectiv până la arestarea inculpatului, pe de-o parte, precum și să punem sub semnul egalității măsura preventivă în sine și efectul acesteia care este executarea obligației de încarcerare a inculpatului, pe de altă parte.
O asemenea situație este departe de asigurarea dreptului la un proces echitabil cu toate valențele pe care le implică acest principiu!

În situația în care această verificare asupra temeiniciei și legalității măsurii arestării preventive nu se realizează în termenul prevăzut de art. 208 alin. 4 Cod Pr. Pen., devine incident art. 241 alin. 1 lit. a) Cod Pr. Pen., respectiv măsura preventivă a arestării încetează de drept.