Modalităţile prin care se poate divorţa în România

Noul Cod civil reglementeazã în Capitolul VII „Desfacerea cãsãtoriei” al Titlului II „Cãsãtoria” din Cartea a doua „Despre familie” instituţia divorţului. Capitolul este structurat în douã secţiuni referitoare la cazurile de divorţ, respectiv efectele divorţului. În ceea ce priveṣte modalitãţile concrete de realizare, soţii care doresc desfacerea cãsãtoriei prin divorţ au la dispoziţie, în principiu, trei proceduri: procedura judiciarã, ce implicã exerciţiul puterii judecãtoreṣti ṣi procedurile introduse de noul cod, prin care soţii se adreseazã ofiţerului de stare civilã sau notarului public. Procedurile sunt doar în principiu disponibile pentru cã, în funcţie de împrejurãrile concrete, este posibil ca soţii se aibã deschisã doar calea judiciarã (spre exemplu în situaţia în care aceṣtia nu convin asupra numelui soţului ce ṣi-a schimbat numele prin cãsãtorie, asupra modalitãţii de exercitare a autoritãţii pãrinteṣti ṣ.a.) sau sã nu se poatã adresa ofiţerului de stare civilã (spre exemplu pentru cã au copii minori). Astfel, conform art. 373 C. Civ. divorţul poate avea loc prin a) acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi acceptată de celălalt soţ; b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă; c) la cererea unuia dintre soţi, după o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani ṣi d) la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei. Motivele de divorţ sunt grupate de legiuitor în trei categorii: divorţul prin acord (373 lit. a ), divorţul din culpã (373 lit. b ṣi c ) ṣi divorţul din cauza stãrii sãnãtãţii unui soţ (373 lit. d ). Dintre aceste categorii doar divorţul prin acord se poate realiza, în anumite condiţii, prin oricare dintre cele trei proceduri.

I. Divorţul pe cale judiciarã
Presupune învestirea instanţei de judecatã printr-o cerere de chemare în judecatã ce are ca obiect desfacerea cãsãtoriei. Instanţa competentã este, conform art. 915 din C.proc.civ. judecãtoria în circumscripţia cãreia se aflã cea din urmã locuinţã comunã a soţilor, dacã cel puţin unul dintre soţi mai locuieṣte în circumscripţia acelei judecatorii. Dacã soţii nu au avut o locuinţã comunã sau dacã niciunul nu mai locuieṣte în circumscripţia judecãtoriei în care se aflã cea din urmã locuinţã comunã, judecãtoria competentã este aceea în circumscripţia cãreia îṣi are locuinţa pârâtul, iar atunci când pârâtul nu are locuinţa în ţarã ṣi instanţele române sunt competente internaţional, este competentã judecãtoria în circumscripţia cãreia îṣi are locuinţa reclamantul. Dacã nici reclamantul ṣi nici pârâtul nu au locuinţa în ţarã, pãrţile pot conveni sã introducã cererea de divorţ la orice judecãtorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecãtoriei Sectorului 5 al municipiului Bucureṣti. Cererea de divorţ poate fi introdusã de oricare dintre soţi. Prezenţa personalã a acestora în faţa instanţelor de fond este obligatorie, conform art. 921 C.proc.civ. Dacã la un termen de judecatã în primã instanţã, reclamantul lipseṣte nujustificat ṣi se înfãţiṣeazã doar pârâtul, art. 922 C.proc.civ. stabileṣte cã cererea va fi respinsã ca nesusţinutã.

A) Divorţul prin acordul soţilor pe cale judiciarã
În aceastã modalitate, instanţa nu va stabili culpa soţilor în desfacerea cãsãtoriei. Potrivit art. 374 C. Civ. divorţul prin acordul soţilor poate fi pronunţat, de cãtre instanţa de judecatã, indiferent de durata căsătoriei şi indiferent dacă există sau nu copii minori rezultaţi din căsătorie. Totuṣi, fiind necesar acordul, divorţul nu se poate realiza prin aceastã modalitate dacã unul dintre soţi este pus sub interdicţie. În aceastã situaţie, lipsind discernãmântul unuia dintre soţi, nu poate exista un consimţãmânt valabil al acestuia la desfacerea cãsãtoriei. Din aceleaṣi deziderat (existenţa unui consimţãmânt valabil exprimat) se precizeazã în mod expres obligaţia instanţei de a stabili caracterul liber ṣi neviciat al consimţãmântului fiecãrei pãrţi. Cererea de divorţ prin acord se depune de soţi împreunã, însã poate fi depusã ṣi de unul dintre soţi, situaţie în care acordul se realizeazã prin acceptarea acesteia de cãtre celãlalt soţ.

B) Divorţul din culpã
În cazul în care, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, divorţul se poate pronunţa dacă instanţa stabileşte culpa unuia dintre soţi în destrămarea căsătoriei. Cu toate acestea, dacă din probele administrate rezultă culpa ambilor soţi, instanţa poate pronunţa divorţul din culpa lor comună, chiar dacă numai unul dintre ei a făcut cerere de divorţ. În acest caz se va stabili culpa soţului sau a soţilor, dar ṣi faptul cã existã motive temeinice ce au dus la vãtãmarea gravã a raporturilor dintre soţi ṣi cã nu mai este posibilã continuarea cãsãtoriei.
În ipoteza prevăzută de art. 373 lit. c), adică la cererea unuia dintre soţi, după o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani, divorţul se pronunţă din culpa exclusivă a soţului reclamant, ce trebuie sã îṣi asume eṣecul cãsãtoriei, cu excepţia situaţiei în care pârâtul se declară de acord cu divorţul, când acesta se pronunţă fără a se face menţiune despre culpa soţilor.

C) Divorţul din cauza stãrii sãnãtãţii unui soţ
În cazul prevăzut la art. 373 lit. d), respectiv la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei, desfacerea căsătoriei se pronunţă fără a se face menţiune despre culpa soţilor. Instanţa va administra probe doar pentru a stabili existenţa bolii ṣi starea sãnãtãţii soţului bolnav.

II. Divorţul prin acordul soţilor pe cale administrativã
Dacã soţii sunt de acord cu divorţul ṣi nu au copii minori, din cãsãtorie, din afara cãsãtoriei sau adoptaţi, ofiţerul de stare civilã de la locul cãsãtoriei sau al ultimei locuinţe comune a cestora poate constata desfacerea cãsãtoriei prin acordul soţilor, eliberându-le un certificat de divorţ. Cererea de divorţ se depune de soţi împreunã, ofiţerul de stare civilã acordându-le un termen de reflecţie de 30 de zile. La expirarea termenului soţii trebuie sã se prezinte personal. Dacã stãruie în desfacerea cãsãtoriei ṣi consimţãmântul lor este liber ṣi neviciat (trãsãturi ale consimţãmântului, ce justificã obligaţia impusã soţilor de a se prezenta personal), ofiţerul de stare civilã elibereazã certificatul de divorţ, fãrã sã facã vreo menţiune cu privire la culpa soţilor. Conform art. 376 alin. (5) dacã soţii nu se înţeleg cu privire la numele de familie pe care sã îl poarte dupã divorţ, sau dacã au copii minori, ofiţerul de stare civilã emite o dispoziţie de respingere a cererii de divorţ, ṣi îndrumã soţii sã se adreseze instanţei de judecatã. Împotriva refuzului ofiţerului de stare civilã de a emite certificatul de divorţ, nu existã cale de atac, dar soţii se pot adresa instanţei cu cerere de divorţ.

III. Divorţul prin acordul soţilor prin procedura notarialã
Procedura este asemãnãtoare cu cea administrativã, motiv pentru care legiuitorul a ales sã reglementeze cele douã modalitãţi prin care se poate desface cãsãtoria în comun (art. 375 – 378), ṣi sã indice diferenţele. Astfel, diferenţa semnificativã este aceea cã soţii pot recurge la procedura notarialã chiar dacã au copii minori, dacã aceṣtia convin asupra tuturor aspectelor referitoare la numele de familie, exercitarea autoritãţii pãrinteṣti de cãtre ambii pãrinţi, stabilirea locuinţei copiilor dupã divorţ, modalitatea de pãstrare a legãturilor personale dintre pãrinţi ṣi copii ṣi stabilirea contribuţiei pãrinţilor la cheltuielile de creṣtere, educare, învãţãturã ṣi pregãtire profesionalã a copiilor. Dacã soţii nu ajung la un acord cu privire la aspectele indicate notarul emite o dispoziţie de respingere a cererii de divorţ ṣi indrumã soţii sã se adreseze instanţei de judecatã.
Cererea se depune de soţi împreunã, la notarul public de la locul cãsãtoriei sau al ultimei locuinţe comune a soţilor, acesta le acordã un termen de reflecţie de 30 de zile, la expirarea cãruia soţii sunt obligaţi sã se prezinte personal, datã la care dacã îṣi doresc în continuare desfacerea cãsãtoriei, notarul public elibereazã certificatul de divorţ, fãrã sã facã vreo menţiune cu privire la culpa soţilor.
Soluţionarea cererilor privind alte efecte ale divorţului asupra cãrora soţii nu se înţeleg este, potrivit de competenţa instanţei judecãtoreṣti.