Mijloace pentru facilitarea recuperării creanţelor – procedura pentru emiterea unei ordonanţe asiguratorie europeană de indisponibilizare a conturilor bancare pentru recuperari transfrontaliere de datorii

Începând cu data de 18 ianuarie 2017 la nivel european se va aplica Regulamentul UE nr. 655/2014, care instituie o procedură ce permite creditorului să obţină o măsură asigurătorie sub forma unei indisponibilizări a conturilor bancare aflate pe teritoriul Uniunii, care să împiedice transferul sau retragerea fondurilor pe care le deţine debitorul.

Regulamentul se aplică creanţelor pecuniare în materie civilă şi comercială în cauze transfrontaliere [1]. Regulamentul nu se aplică, în special, chestiunilor fiscale, vamale sau administrative sau răspunderii statului pentru actele sau omisiunile sale.

Creditorul poate obţine o ordonanţă asigurătorie în următoarele situaţii:
a) înainte de iniţierea de către creditor a procedurii pe fond într-un stat membru împotriva debitorului sau în orice moment pe durata procedurii până la pronunţarea hotărârii sau la aprobarea sau încheierea unei tranzacţii judiciare;
b) după ce creditorul a obţinut într-un stat membru o hotărâre judecătorească, o tranzacţie judiciară sau un act autentic care impune debitorului să plătească creanţa creditorului.

Instanţa emite ordonanţa asigurătorie atunci când creditorul prezintă probe suficiente pentru a convinge instanţa că se impune de urgenţă o măsură asigurătorie sub forma unei ordonanţe asigurătorii, deoarece există un risc real ca, în lipsa unei astfel de măsuri, executarea ulterioară a creanţei creditorului împotriva debitorului să fie împiedicată sau îngreunată în mod considerabil.

În cazul în care creditorul nu a obţinut încă, într-un stat membru, o hotărâre judecătorească, o tranzacţie judiciară sau un act autentic care să oblige debitorul să plătească creanţa creditorului, creditorul înaintează, de asemenea, suficiente probe pentru a convinge instanţa că, în mod probabil, va avea câştig de cauză pe fond cu privire la creanţa pe care o are împotriva debitorului.

Debitorul nu este notificat în legătură cu cererea de emitere a unei ordonanţe asigurătorii şi nici nu este audiat înainte de emiterea ordonanţei.

Înainte de emiterea unei ordonanţe asigurătorii într-o cauză în care creditorul nu a obţinut încă o hotărâre judecătorească, o tranzacţie judiciară sau un act autentic, instanţa solicită creditorului depunerea unei garanţii într-un cuantum suficient ca să prevină utilizarea abuzivă a procedurii prevăzute în prezentul regulament şi ca să asigure despăgubirile în cazul eventualelor prejudicii suferite de debitor în urma ordonanţei, în măsura în care creditorul este răspunzător de aceste prejudicii.

În cazul în care creditorul a obţinut deja o hotărâre judecătorească, o tranzacţie judiciară sau un act autentic, înainte de a emite ordonanţa, instanţa poate solicita creditorului să depună o garanţie în cazul în care consideră că aceasta este necesară şi adecvată având în vedere circumstanţele cauzei.

O ordonanţă asigurătorie emisă într-un stat membru este recunoscută în celelalte state membre fără a se impune nicio procedură specială şi este executorie în celelalte state membre fără să fie necesară o hotărâre de încuviinţare a executării.

O bancă căreia i-a fost transmisă o ordonanţă asigurătorie o pune în aplicare fără întârziere în urma primirii ordonanţei. Pentru punerea în aplicare a ordonanţei asigurătorii, banca indisponibilizează cuantumul specificat în ordonanţă.

Împotriva ordonanței asiguratorii creditorul și debitorul au dreptul de a formula cale de atac în termenele şi pentru motivele stipulate expres de Regulament.

Fondurile indisponibilizate prin ordonanţa asigurătorie rămân indisponibilizate:
a) până la revocarea ordonanţei;
b) până la încheierea executării ordonanţei; sau
c) până când o măsură privind executarea unei hotărâri judecătoreşti, a unei tranzacţii judiciare sau a unui act autentic, obţinută de creditor în legătură cu creanţa care urma să fie garantată prin ordonanţa asigurătorie, produce efecte cu privire la fondurile indisponibilizate prin ordonanţă.

La cererea debitorului instanţa care a emis ordonanţa asigurătorie poate dispune eliberarea fondurilor indisponibilizate dacă debitorul furnizează o garanţie în cuantumul specificat în ordonanţă sau o asigurare alternativă într-o formă acceptabilă în dreptul statului membru în care se află instanţa şi de o valoare cel puţin echivalentă cu respectiva sumă.

Aşadar, avantajele oferite creditorilor de această procedură sunt în principal urmatoarele:
– o mai mare siguranță cu privire la recuperarea creanţelor, sporind astfel încrederea în tranzacțiile comerciale efectuate în cadrul pieței unice a UE;
– procedura fiind rapidă și fără informarea debitorului, îi împiedică să mute, să ascundă sau să cheltuiască fondurile;
– cererea pentru emiterea ordonanţei poate fi introdusă de către avocat şi fără cunoaşterea datelor de identificare ale conturilor debitorului;
– ordonanţa, odată emisă, este recunoscută şi executorie în celelalte state membre, fără vreo procedură de recunoaştere sau de încuviinţare a executării.

[1]O cauză transfrontalieră este aceea în care contul bancar sau conturile bancare care urmează să fie indisponibilizate prin ordonanţa asigurătorie sunt deţinute într-un stat membru, altul decât:
a) statul membru al instanţei sesizate cu cererea de emitere a ordonanţei asigurătorii, sau
b) statul membru în care creditorul îşi are domiciliul.