Încetarea programului de relații personale cu minorul pe calea ordonanței președințiale

Menținerea legăturilor personale dintre copil și părintele care, ca urmare a separării, nu locuiește împreună cu acesta, este un drept atât al părintelui separat, cât și al copilului. Această relație se impune a fi menținută atât timp cât, prin modalitatea în care se derulează și efectele pe care le produce asupra stării minorului, interesul superior al acestuia nu este afectat.

Astfel, în situația în care relația copil-părinte nerezident devine nocivă pentru copil, se impune ca părintele rezident să ia toate măsurile necesare pentru a-l proteja pe minor, chiar dacă, o astfel de măsură ar avea ca efect încetarea temporară a dreptului la relații personale cu copilul al celuilalt părinte, cel puțin până la momentul la care starea minorului se ameliorează.

Într-o speță recentă, în care un minor în vârstă de 7 ani a fost diagnosticat de către 4 medici psihiatrii ca suferind de o depresie severă cauzată de acțiunile repetate ale tatălui (părintele separat) de a-i inocula idei agresive și violente, de limbajul extrem de vulgar folosit de acesta și de manipulările constante concentrate asupra convingerii copilului de a-i face rău mamei, aceasta s-a adresat instanței de tutelă cu o acțiune pe fond și cu o cerere de emitere a unei ordonanțe președințiale prin care solicitat, pe lângă exercitarea autorității părintești în mod exclusiv, și încetarea programului relații personale stabilit în favoarea tatălui printr-un titlu executoriu anterior.

Prin Sentința civilă nr. 6125/16.09.2019, pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul având ca obiect ordonanță președințială, a fost admis atât capătul de cerere privind autoritatea părintească exclusivă cât și solicitarea mamei de a se dispune încetarea programului de relații personale cu minorul, instanța de fond reținând în considerente următoarele: „Interzicerea oricărei legături între un tată şi copilul său, respectiv acordarea autorităţii părinteşti exclusive în favoarea mamei, sunt măsuri extreme şi care trebuie, în principiu, evitate. Insă, în speţă, dată fiind situaţia de mai sus, instanţa a dispus în acest sens considerând că în condiţiile în care tatăl este cel care provoacă sau agravează episoadele psihotice ale minorului şi, în plus, prin acţiunile sale îngreunează tratamentul minorului, interzicerea legăturilor personale dintre tată şi minor este în interesul superior al celui din urmă. Instanţa a avut în vedere şi faptul că, astfel cum s-a arătat mai sus, prezenta hotărâre va produce efecte vremelnice, prin urmare viaţa de familie a pârâtului va fi afectată doar până la soluţionarea definitivă a dosarului de fond numărul …………………..  aflat pe rolul Judecătoriei Cluj- Napoca.”

Sentința antemenționată a rămas definitivă ca urmare a respingerii apelului promovat de către tată prin Decizia civilă nr. 1755/2019 pronunțată de Tribunalul Cluj în data de 06.11.2019.

Considerăm că soluția pronunțată de către instanța de judecată este una corectă, în deplină concordanță cu interesul superior al minorului care, în cazul de față a prevalat în fața dreptului părintelui separat de minor de a păstra relațiile personale cu acesta.

Astfel, interzicerea derulării programului de relații personale cu minorul este o măsură justificată de starea de sănătate a minorului, aceasta fiind necesar a fi menținută, cel puțin până la momentul în care minorul depășește problemele medicale pe care le întâmpină, iar tătăl reușește să își schimbe comportamentul deviant și să își îndeplinească obligațiile care îi revin în virtutea calității sale de părinte, în mod corespunzător.