Exercitarea autorității părințești exclusiv de către mamă

Exercitarea autoritatii parintesti doar de catre mama se poate incuvinta de catre instanta de tutela in situatia in care tatal a manifestat dezinteres fata de minor si a refuzat sa coopereze cu mama in luarea deciziilor importante ce il privesc pe minor.

Prin Sentinta civila nr. 2088/2012 pronuntata de Judecatoria Deva in ds nr. 3658/221/2010, instanta de judecata a stabilit ca exercitarea autoritatii parintesti cu privire la minorul C.G.N. sa se faca in comun de catre ambii parinti.

Pentru a decide in acest sens, instanta de fond a apreciat ca ambii parinti sunt atasati de copilul lor minor si sunt sincer interesati de viitorul acestuia. “Domiciliul din Italia si locul de munca din Africa al tatalui nu pot constitui un impediment de natura a-l exclude pe acesta de la exercitarea drepturilor sale ca parinte al copilului-timpul si distanta fiind notiuni relative raportat la posibilitatile de comunicare si deplasare din prezent- ci, dimpotriva, se impune ca parintii despartiti in fapt sa mentina o relatie de colaborare amicala reciproca si de afectiune in ce priveste minorul.”

Impotriva acestei sentinte, reclamanta R.A. a declarat apel, criticand-o sub aspectul stabilirii ca exercitarea autoritatii parintesti sa se faca de catre ambii parinti.

In sustinerea apelului, R.A. a aratat ca este real faptul ca regula instituita de Noul Cod civil este ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata in comun de catre ambii parinti, insa art 398 Cod Civil prevede ca, pentru motive bine intemeiate, si atunci cand este in interesul minorului, instanta poate decide ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata doar de catre unul dintre parinti.

Tatal minorului nu s-a interesat de acesta in cei 4 ani de viata, nu s-a implicat nici material-decat ocazional, si nici afectiv. In prezent, tatal este un strain pentru minor, care nu il cunoaste, pentru ca intimatul nu i-a oferit timpul si afectiuna necesare. Situatia nu poate fi alta, in conditiile in care intimatul s-a mutat in Rwanda, unde si-a intemeiat o noua familie si vine in Europa o data pe an. Exercitarea autoritatii parintesti in comun presupune ca toate deciziile cu privire la minor sa fie luate in comun de catre parinti, indiferent care aspect al vietii este avut in vedere: scoala, religie, sanatate-un tratament, o interventie chirurgicala-, deplasarile internationale ale minorului, participarea la diferite programe sau excursii organizate de catre gradinita sau scoala, etc.

In atare conditii, apelanta a aratat ca ar fi conditionata ca, de fiecare data cand se solicita acordul ambilor parinti, sa il localizeze pe tata in Africa si sa obtina acordul sau. In conditiile in care acesta locuieste, lucreaza si are o familie in Rwanda, ar fi nevoita sa faca demersuri dificile, costisitoare si de durata, pentru fiecare semnatura necesara in partea lui. Iar in cazul in care nu l-ar gasi, ori daca acesta refuza sa se implice, ar fi nevoita sa demareze noi actiuni in instanta, care sunt nu doar de durata, dar si costisitoare.

Aceasta situatie este in defavoarea minorului, care va fi mereu conditionat de atitudinea si de disponibilitatea tatalui. Astfel, daca nu va exista deschidere din partea intimatului, apelanta ar fi nevoita sa suporte costuri semnificative- pentru traduceri, legalizare, apostilari de acte, sau taxe de curierat international, pentru fiecare situatia in care minorul va avea nevoie de semnatura ambilor parinti.

Astfel de situatii au existat deja, iar apelanta a fost nevoita sa se adreseze instantei de judecata pentru a obtine dreptul de a veni cu minorul in Romania, la rudele sale, pe cale unei ordonante presedintiale.

Prin Decizia Civila nr. 119/A/2013 a fost admis apelul declarat de catre R.A. si a fost modificata sentinta civila nr. 2088/2012 in sensul ca s-a dispus ca autoritatea parinteasca asupra minorului C.G.N. sa  fie exercitata in exclusivitate de catre mama.

Pentru a decide astfel, Tribunalul Hunedoara a retinut ca: “Din probele administrate atat in fata primei instante, cat si in apel, se contureaza dezinteresul paratului C.A. fata de minor si existenta unor relatii conflictuale intre acesta si reclamanta.(…) care afecteaza comunicarea dintre ei, aspect esential in realizarea interesului superior al minorului.

Astfel, paratul a dat dovada de dezinteres fata de copil, nu a luat parte in mod direct si constant la cresterea si educarea lui.(…) In pus, a refuzat sa coopereze cu mama in luarea deciziilor importante ce-l privesc pe minor, o dovada in plus fiind faptul ca reclamanta a fost nevoita sa apeleze la instanta pentru a obtine dreptul de a veni cu minorul in Romnaia la rudele sale, pe cale de ordonata presedintiala cerere ce i-a fost admisa.”

In concluzie, rezulta instanta de tutela poate stabili ca exercitarea autoritatii parintesti sa se faca in mod exclusiv de catre mama in situatia in care tatal nu isi da concursul in mod constant si direct la cresterea si educarea minorului si refuza sa coopereze cu mama in luarea deciziilor importante cu privire la minor.

Sentinta civila nr. 2088/2012 pronuntata de Judectaoria Deva si Decizia Civila nr. 119/A/2013 a Tribunalului Hunedoara, nedefinitiva, ambele pronuntate in ds nr, 3658/221/2010.

Autor: Avocat – Diana Flavia Barbur