Executarea hotărârilor judecătorești referitoare la minori

Codul de procedura civilă conţine, pentru prima dată în legislaţia noastra, dispoziţii speciale care reglementează executarea hotărârilor judecătoreşti cu privire la minori.

Potrivit  dispozitiilor legale, executarea silita cu privire la minori poate sa aiba loc atunci când măsurile cu privire la minori sunt prevăzute într-un titlu executoriu – cum ar fi o hotarare judecatoreasca sau act notarial- şi privesc stabilirea locuinţei minorului, înapoierea minorului de către persoana care îl ţine fără drept, exercitarea dreptului de a avea legături          personale cu minorul (program de vizita), precum şi alte măsuri prevăzute de lege.

Pentru inceput, executorul judecătoresc va trimite părintelui sau persoanei la care se află minorul încheierea de încuviinţare a executării împreună cu o somaţie în care îi va comunica acesteia data la care să se prezinte împreună cu minorul la sediul său ori în alt loc stabilit de executor, în vederea preluării acestuia de către creditor, sau, după caz, îi va pune în vedere să permită celuilalt părinte să îşi exercite dreptul de a avea legături personale cu minorul, potrivit programului stabilit în titlul executoriu.

Dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării debitorul nu execută obligaţia, acesta poate fi constrans la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalităţi- sume de bani, de către instanţa de judecata.

Dacă în termen de o lună de la data la care i-a fost comunicată încheierea, debitorul nu îşi execută obligaţia, executorul judecătoresc va proceda la executarea silită.

Aceasta executarea nu se poate efectua decât în prezenţa unui reprezentant al direcţiei  generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi, atunci când acesta apreciază că    este necesar, a unui psiholog desemnat de aceasta.

Trebuie mentionat ca niciunei persoane să bruscheze minorul sau să exercite presiuni asupra lui pentru a se realiza executarea.

Dacă debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţia, amenda stabilită de instanţă în sarcina sa, vă curge până la momentul executării, dar nu mai mult de 3 luni de la comunicarea incheierii, iar în cazul în care debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţia nici în acest termen de 3 luni, precum şi atunci când debitorul este de rea-credinţă şi ascunde minorul, executorul judecătoresc va consemna acest fapt şi va sesiza de îndată parchetul de pe lângă instanţa de executare în vederea începerii urmăririi penale, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a hotărârii judecătoreşti.

In situatia in care executorul constată că minorul refuză în mod categoric să îl părăsească pe debitor – parintele la care se afla minorul sau manifestă aversiune faţă de creditor – parintele care porneste executarea, va întocmi un proces-verbal în care va consemna constatările sale şi pe care îl va comunica părţilor şi reprezentantului direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.

Reprezentantul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului va sesiza instanţa de judecata, pentru ca aceasta să dispună, în funcţie de vârsta copilului, un program de consiliere psihologică, pentru o perioadă ce nu poate depăşi 3 luni. La finalul programului de consiliere, psihologul numit de instanţă va întocmi un raport pe care îl va comunica instanţei, executorului judecătoresc şi direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, iar după primirea raportului psihologului, executorul va relua procedura executării silite.

Dacă şi în cursul acestei proceduri executarea nu va putea fi realizată din cauza refuzului minorului, creditorul poate sesiza instanţa competentă de la locul unde se află minorul în vederea aplicării unei penalităţi.