Efectele pandemiei COVID-19 și ale stării de urgență asupra relațiilor de familie

Declararea pandemiei de coronavirus- în 11 martie 2020 și a stării de urgență- în 16 martie 2020, cu toate actele normative care au urmat, produc, involuntar, efecte și asupra relațiilor de familie.

Din păcate, aceste relații de familie au fost, în mare parte, ignorate la momentul redactării ordonanțelor militare care au limitat, treptat, libertatea de mișcare și dreptul de a părăsi locuința sau domiciliul. Tocmai de aceea, opiniile care se regăsesc în prezentul articol reprezintă o interpretare personală-dar în același timp, profund juridică a situațiilor pe care le vom expune în cele ce urmează.

1. Autoizolarea și ordinele de protecție

Cererile de emitere a ordinelor de protecție se judecă în continuare în această perioadă, fiind cauze cu caracter urgent.

Problema care se pune este atunci când agresorul, împotriva căruia s-a emis un ordin de protecție prin care i se interzice să revină sau să se apropie de locuința familiei sau a victimei este, în același timp, o persoană care are obligația de a se autoizola pentru o perioadă de 14 zile.

În această situație, din punctul meu de vedere, în absența unor alte posibilități locative ale agresorului, autoritățile publice locale ar trebui să îi pună acestuia la dispoziție un loc în care se poate autoizola, departe de locuința victimei, dar și de alte persoane, pentru evitarea sau limitarea oricărui risc de transmitere a virusului. În caz contrar, agresorul nu ar fi în măsură să respecte obligațiile stabilite în sarcina sa prin ordinul de protecție.

2. Dreptul părintelui nerezident de a avea legături personale cu copilul minor (program de vizită)

În condițiile în care dreptul fiecărui cetățean de a părăsi locuința sau domiciliul nu se poate face decât în anumite situații, justificate, se pune problema cum se poate desfășura programul de relații personale.

Desigur, una dintre variante, dacă exista un acord al părinților, ar fi aceea ca părintele nerezident să nu îl viziteze sau să nu îl găzduiască pe copil în această perioadă, urmând ca, la finalul ei, sa poată recupera toate aceste ore sau zile- cum ar fi, de exemplu, în vacanța de vară. Pe durata acestei situații speciale, părintele și copilul pot păstra legătura prin mijloace moderne de comunicare, cum ar fi apelul telefonic sau apelul video.

În cazul în care părinții nu au ajuns la o înțelegere, se pune problema dacă acest program ar putea sau ar trebui să fie suspendat.

Consider că nu putem vorbi de o suspendare de drept decât în ipoteza în care părintele nerezident se află în carantină sau în autoizolare la locuința sa.

În caz contrar, nu există niciun temei pentru suspendarea programului de relații personale- cu excepția situației în care părintele rezident se adresează instanței de tutelă cu o cerere în acest sens.

O altă problemă ar fi care dintre temeiurile enunțate de Ordonanța militară nr. 3/2020 îl poate folosi părintele care se deplasează să îl ia pe copil la începutul programului de vizită și să îl ducă înapoi la finalul acestuia. Apreciem, în lipsa unor lămuriri oficiale, că temeiul îl reprezintă art. 1 alin 1 lit. d-din Ordonanța militară nr. 3 din 24 martie 2020, și anume, deplasarea pentru motive justificate, cum ar fi îngrijirea/însoțirea copilului.