Drepturile minorităților sexuale în România

Prin minorități sexuale înțelegem acele persoane a căror indentitate sexuală, orientare sau practică sexuală diferă de restul majorității sociale. Prin acest articol încercăm să răspundem celor mai frecvente întrebări referitoare la minoritățile sexuale.
În prezent instituția căsătoriei este reglementată de articolul 48 din Constituția României și de prevederile Codului Civil. Codul Civil definește deja căsătoria fiind posibilă doar între un bărbat și o femeie. Codul Civil interzice recunoașterea căsătoriilor și parteneriatelor civile încheiate în alte țări, inclusiv cele din Uniunea Europeană. Constituția României definește familia ca fiind bazată pe căsătoria liber consimțită între soți, fără a specifica genul acestora. În ciuda acestui fapt, legislația care este în vigoare la acest moment nu lasă loc de interpretare pentru reprezentanții stării civile. Căsătoria poate fi încheiată legal doar între bărbați și femei, fără ca un cuplu format din persoane de același sex să poată beneficia legal de protecția statului ca și familie.

Concubinaj (uniune consensuală) sau parteneriat civil (parteneriat înregistrat legal)?
Concubinajul este o convieţuire a două persoane, dar legea noastră nu reglementează acest lucru, adică nu stabileşte drepturi şi obligaţii pentru parteneri (cu privire la logodnă, fidelitate, nume, sprijin reciproc, proprietate). Statisticile din România arată că jumătate din cupluri sunt alcătuite din membri care locuiesc împreună dar nu sunt căsătoriţi. Un singur aspect trebuie precizat: potrivit Codului Civil, copilul născut dintr-o relaţie de concubinaj are aceleaşi drepturi ca unul din căsătorie.
În Carta Europeană a Drepturilor Omului se recunoaște dreptul la căsătorie și dreptul de a întemeia o familie pentru toți cetățenii europeni. Este interzisă discriminarea de orice fel, bazată pe motive precum sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea, un handicap, vârsta sau orientarea sexuală.

Dreptul minorităților sexuale de a adopta copii.
Legea 273/2004 privind procedura adopţiei în România nu prevede ca adoptatorul să fie şi heterosexual, prin urmare potrivit legislaţiei interne un homosexual ar putea pretinde să adopte un copil. Desigur, trebuie să îndeplinească şi celelalte condiţii, extrem de multe şi complexe, pentru a se admite cererea. În cauza E.B. versus Franţa din 2008, Marea Cameră a Curţii de la Strasbourg a stabilit că refuzul autorităţilor de a permite unei persoane să adopte un copil pe temeiul orientării sexuale (în cauză este vorba de o lesbiană) creează o diferenţă de tratament incompatibilă cu drepturile omului.

Autor: Av. Radu Mureșan