Dosarul preturilor de transfer. Marja de profit.

Potrivit art. 108 alin. 2 din Codul de procedura fiscala, „In vederea documentarii respectarii principiului valorii de piata contribuabilul/platitorul care desfasoara tranzactii cu persoane afiliate are obligatia sa intocmeasca dosarul preturilor de transfer. La solicitarea organului fiscal central competent contribuabilul/platitorul are obligatia de a prezenta dosarul preturilor de transfer.”
Noul Cod de procedura fiscala preia astfel, cu mici modificari, reglementarea anterioara prin care autoritatile fiscale urmaresc sa preintampine si sa impiedice transferul de valori intre persoane afiliate, in scopul eludarii platii impozitului pe profit in cadrul unui sistem national fiscal in favoarea altuia care stabileste obligatii mai putin oneroase, inclusiv ceea ce se denumeste in practica „ paradis fiscal”.
In acest scop, legiuitorul stabileste principiul valorii de piata. Cu alte cuvinte, bunurile transferate ori serviciile prestate intre persoane afiliate trebuie sa poarte acelasi pret pe care astfel de bunuri ori servicii l-ar fi avut in situatia in care tranzactia s-ar fi derulat intre persoane neafiliate.
In situatia in care, in urma unui control, organul fiscal stabileste ca pretul de transfer al bunului ori serviciului este inferior valorii de piata, atunci are dreptul la ajustarea acestor preturi si de a aplica sarcinile fiscale existente asupra valorii ajustate.
Pe langa ajustarea valorii de piata, pentru neindeplinirea obligatiei de intocmire si prezentare a dosarului preturilor de transfer organul fiscal poate aplica si o amenda contribuabilului care este gasit in situatia de mai sus.
Pentru determinarea valorii de piata a bunului ori serviciului transferat intre persoane afiliate, exista mai multe metode acceptate din punct de vedere fiscal, insa in scopul prezentului articol vom prezenta metoda cost plus marja de profit.
Astfel, prestatorul ( cel care transfera bunul ori serviciul) va determina costul sau intern cu privire la respectivul bun ori serviciul, care va include, dupa caz, costul de achizitie, costul materiei prime, costul cu personalul, etc., la care va adauga o marja de profit. Marja de profit astfel stabilita difera in functie de fiecare ramura de activitate, iar la nevoie poate fi determinata cu ajutorul unui specialist.
O problema speciala in acest domeniu este reprezentata de transferurile cu valoare scazuta efectuate intra-grup. Cu alte cuvinte, este cazul, spre exemplu, a filialelor care au fost constituite pentru externalizarea unor costuri cu valoare redusa ale societatii mama.
Pentru aceste cazuri de exceptie, se va putea stabili o marja de profit minima, intre 3 si 10%, astfel cum se accepta si prin Comunicarea Comisiei Europene din 25.01.2011 unde se arata ca acest interval este unul obisnuit, media situandu-se in jurul valorii de 5%. Totusi, marja de profit se va stabili in functie de circumstantele concrete ale tranzactiei.
Comunicarea Comisiei Europene are la baza si ghidul Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica care analizeaza fenomenul transferurilor de bunuri ori valori intre persoane afiliate si care identifica anumite practici care pot justifica aplicarea unei anumite marje de profit ori chiar lipsa unei astfel de marje.

Disclaimer. Acest articol reprezinta opinia personala a autorului si nu trebuie privit ca si o consultanta acordata cititorului. Autorul nu isi asuma nicio responsabilitate pentru continutul articolului ori pentru efectele implementarii de catre cititor a celor de mai sus, care va proceda astfel pe propria sa raspundere.