Domiciliul alternativ al minorilor in cazul parintilor separati

Potrivit art. 496 Cod Civil-care reglementeaza locuinta minorului- copilul minor locuieste impreuna cu parintii sai. Daca parintii nu locuiesc impreuna, acestia vor stabili, de comun acord, locuinta copilului. In caz de neintelegere intre parinti, instanta de tutela hotaraste, luand in considerare concluziile raportului de ancheta psihosociala si ascultandu-i pe parinti si pe copil, daca acesta a implinit varsta de 10 ani. (…) Parintele la care copilul nu locuieste in mod statornic are dreptul de a avea legaturi personale cu minorul, la locuinta acestuia.

Din analiza textului de lege anterior enuntat, rezulta ca domiciliul minorului se stabileste la unul dintre parinti, fie ca rezultat al acordului de vointa dintre acestia, fie ca urmare a unei decizii luate de catre instanta de tutela. Totodata, parintele la care minorul nu locuieste in mod obisnuit, va avea dreptul sa pastreze legatura cu minorul, respectiv va avea dreptul la un program de vizita.
Textul de lege nu prevede posibilitatea stabilirii unui domiciliu alternativ la cei doi parinti insa, cu toate acestea, in practica judecatoreasca de la noi au existat solutii prin care instanta de tutela a incuvintat ca un minor sa locuiasca alternativ, cate o saptamana la fiecare parinte.[1]
Solutiile de acest tip sunt inca rare in Romania si ele pot sa fie pronuntate doar in ipoteza in care, pe de o parte, autoritatea parinteasca se exercita in comun de catre cei doi parinti si, pe de alta parte, parintii solicita sau sunt de acord cu un astfel de domiciliu alternativ.
Un asemenea aranjament poate sa prezinte atat avantaje cat si dezavantaje pentru minor. Acesta poate fi multumit de faptul ca i s-a oferit ocazia de a dezvolta o relatie apropiata cu ambii parinti, insa uneori este stresant sa nu aiba un loc al sau, stabil.
Apreciem ca, pentru ca un astfel de domiciliu sa fie o alternativa viabila la domiciliul clasic, la unul dintre parinti, este necesar sa se tina cont de mai multe aspecte:
Opinia copilului are o mare importanta, tinandu-se seama de varsta si maturitatea sa, iar in cazul copiilor mai mari ea este decisiva.
Opinia parintilor este de asemenea un aspect de care trebuie sa se tina cont, deoarece stabilirea unui domiciliu alternant impotriva vointei unuia dintre parinti nu reprezinta un mijloc de a-i forta pe acestia sa colaboreze cu privire la aspectele legate de copil. Studiile din alte state au aratat ca, in situatia in care parintii nu pot coopera sau daca exista conflicte puternice intre ei, exista riscul ca acest lucru sa afecteze conditiile in care se poate stabili domiciliul alternativ.
Varsta copilului, apreciindu-se ca, pentru a se lua in discutie domiciliul alternativ, copilul trebuie sa aiba cel putin 3 ani.
Parintii trebuie sa locuiasca suficient de aproape unul de celalalt pentru ca minorul sa poata frecventa aceeasi scoala si sa isi poata pastra prietenii.
Rezulta asadar ca, desi nu este prevazut expres de legislatia noastra, domiciliul alternativ poate fi intalnit practica judecatoreasca, iar in masura in care ambii parinti isi dau concursul pentru ca acesta sa functioneze, el poate fi cea mai buna solutie pentru ca minorul sa isi dezvolte sau sa isi pastreze o relatie armonioasa, apropiata si echilibrata cu ambii parinti.

[1] Judecatoria Sector 2 Bucuresti, ds nr. 2154/300/2012, sentinta civila pronuntata la data de 20.04.2012, disponibila pe http://portal.just.ro/300/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=30000000000201744&id_inst=300