Divorțul prin mediere

Obligativitatea sedintei de informare in cadrul litigiilor avand ca obiect divortul partilor creeaza inerent si semne de intrebare cu privire la dezavantajele, respectiv utilitatea acestor reglementari recente. Aplicabilitatea atat de mare a institutiei medierii se reflecta si in sanctiunile prevazute de legiuitor in caz de nerespectare a procedurii, respectiv inadmisibilitatea cererii de chemare in judecata.

Cadrul general
Divorţul este proces de transformare a familiei ca sistem unic şi o etapă in ciclurile vieţii unei familii . (Carter & Mc Goldrick, 1989)
Legiuitorul ofera persoanelor mai multe posibilitati de desfacere a căsătoriei și  degrevează astfel  si instantele de judecata de o parte din dosare.Divortul se poate pronunța si in forma clasica prin hotărârea instanței de judecată, dar si pe cale amiabila, prin intermediul unui mediator.
Odata cu adoptarea Legii nr. 115/2012 pentru modificarea si completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, persoanele fizice si persoanele juridice sunt obligate sa participe la sedinta de informare privind medierea, inclusiv dupa declansarea unui proces in fata instantelor competente, in vederea solutionarii pe aceasta cale a conflictelor.
In ceea ce priveste procesul de mediere,  un divort se poate realiza prin acordul partilor si atunci cand cuplul are copii minori si ajung la un acord in cadrul acestui proces de mediere. Reglementarea mai veche  mentiona faptul ca pot participa la mediere doar sotii a caror casnicie este mai mica de 12 luni si din care nu au rezultat copii.
Legislația recent adoptată în materie prevede posibilitatea ca in cauzele de divort, inclusiv in cazul in care din casatorie au rezultat copii minori, instantele sa recomande partilor mediere. Partile vor participa la o sedinta gratuita de informare asupra avantajelor procesului de mediere. La finalul informarii partile pot lua decizia de a continua solutionarea problemelor lor prin mediere sau revin in fața instanței. Așadar, obligatorie de urmat va fi pentru părți nu medierea, ci participarea la ședința de informare asupra beneficiilor medierii.
Este important de stiut ca dupa ce un divort se perfecteaza prin mediere si se incheie acordul de mediere semnat de parti, conform legii 202/2010, acesta trebuie depus la instanta de judecata si anexat la actiunea de divort. Instanta va pronunta o hotarare de expedient, de care partile se vor putea prevala. Conform articolului 64(2) din Legea nr. 192/2006 (Actualizata 2013) privind medierea şi organizarea profesiei de mediator –  Înţelegerea soţilor cu privire la desfacerea căsătoriei şi la rezolvarea aspectelor accesorii divorţului se depune de către părţi la instanţa competentă să pronunţe divorţul

Avantajele și dezavantajele medierii cu privire la instituția divorțului
Avantajele medierii:
Avantajele ce decurg din alegerea unui divort prin mediere sunt de natura afectiva – nu mai sunt exacerbate trairile emotionale, mai ales cele negative. Sunt si de natura financiara – costurile sunt mult diminuate comparativ cu o actiune in instanta. De asemenea, sunt si de natura temporara – timpul de solutionare este dictat de dorinta celor doua parti de solutionare a diferendului.
Dezavantajele medierii:
Totodată, sarcina mediatorului constă în a prezenta părţilor şi dezavantajele unui eşec al medierii, prin prezentarea aspectelor nedorite/nejustificate ale lipsei unei înţelegeri, şi anume:

• riscul de a nu câştiga suficient, sau cât ar fi dorit, prin delegarea opţiunii de a hotărî soluţia optimă către o terţă persoană;
• nu există garanția unei soluționări de succes, aceasta depinzând de capacitatea părților de a ajunge la un acord.
• implementarea acordului rezultat în urma medierii depinde de bunăvoința și buna-credință a părților, neavând un caracter executoriu precum o sentință judecătoreasca;
• durata procesului de mediere și costurile, deși mai scăzute în general față de justiția tradițională, sunt dependente de capacitatea și disponibilitatea părților de ajunge la o soluție reciproc convenabilă.

Posibilitatea de ajungere la o intelegere depinde  mai degraba de  materialul uman al celor doi in cauza, decat de vreo calitate speciala (mediator) al celui care ajuta la aceasta intelegere.
Ori asta duce la un paradox, și anume,  ori părțile se inteleg fara sa fie nevoie de niciun mediator (transformand in „mediator” fara voie orice persoana apropiată  de la care primesc un sfat si pe opinia cărora se pot baza sau chiar o persoană de specialitate – psiholog cu specializare în cadrul planningului familial ),  ori nu va fi posibilă  înțelegerea acestora nici cu  mai mulți mediatori, nu doar unul singur.
Divortul prin acordul părților pe cale judiciară –  conform art. 374(1) din Noul cod civil, se realizeaza prin deschiderea unui proces in instanta. Poate fi promovat indiferent de durata căsătoriei, de existența unor copii minori rezultați din căsătorie. Instanța se poate pronunța cu privire la desfacerea casatoriei, incredintarea minorilor si partajarea bunurilor.
Divortul in fata unui mediator –  prezinta mai multe avantaje, dintre cele enumerate anterior.  Cuplul poate apela la ajutorul unui mediator atat in cazul problemei incredintarii minorilor cat si al partajului bunurilor comune.
Incepand cu 15 februarie 2013, participarea la sedinta de informare privind medierea, prevazuta de Legea nr. 192/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, a devenit obligatorie pentru anumite tipuri de litigii. In materia dreptului familiei, în urmatoarele situatii este obligatorie ședința de informare:
– continuarea casatoriei
– partajul de bunuri comune
– exercitiul drepturilor parintesti
– stabilirea domiciliului copiilor
– contributia parintilor la intretinerea copiilor
– orice alte neintelegeri care apar in raporturile dintre soti cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii

Sanctiunea neindeplinirii acestei obligatii
Pentru perioada 15 februarie – 1 august (toate procesele aflate pe rol la 15 februarie precum și in toate procesele ce urmează a fi declanșate), sancțiunea neparticipării la ședința de informare și implicit lipsa dovezii (certificat/proces-verbal, după caz) este amenda prevăzută de Noul Cod de procedură civilă, stabilită în cuantum de la 100 la 1000 lei.
Ulterior acestei perioade, instanta va respinge cererea de chemare in judecata ca inadmisibila in caz de neindeplinire de catre reclamant a obligatiei de a participa la sedinta de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare in judecata.
În urma ședinței de mediere mediatorul care tine sedinta de informare este obligat sa emita unul dintre urmatoarele acte, potrivit situatiilor concrete și astfel că acesta va emite fie certificatul de informare – care se elibereaza  doar in situatia in care toate partile conflictului au fost informate in intelesul legii cu privire la mediere sau se elibereaza chiar daca una dintre parti refuza sa il semneze, dar a participat la informare. Poate fi și un proces verbal (care se elibereaza in urmatoarele cazuri: daca partile nu confirma participare,  daca partile refuza participarea in scris, daca partile care au acceptat participarea nu se prezinta, in cazul imposibilitatii de finalizare a informarii indiferent de motiv).
Contractul de mediere – se incheie in cazul in care partile accepta medierea.
In definitiv, un divort prin mediere este o negociere purtata de sotii aflati in proces de divort cu ajutorul unei terte persoane, un mediator. Faptul că legea nu prevede reguli și formare speciala pentru mediatorii în dreptul familiei, iar „autoritățile competente“ în apărarea intereselor minorului intervin doar la sesizarea mediatorului, în caz că el „ia cunoștință de existența unor fapte ce pun în pericol creșterea sau dezvoltarea normală a copilului sau prejudiciază grav interesul superior al copilului“, îl plasează pe mediator într-o poziție de decizie privind drepturile copilului riscantă pentru minor.
Legea spune că doar înțelegerile care implică divorțul și aspectele accesorii lui se depun de instanța competentă – cu restul (de pildă, dacă tatăl și mama sunt necăsătoriți și își dispută exercitarea drepturilor părintești) ce se întamplă și cine garantează că interesele minorului sunt respectate, mediatorul nefiind un garant, din punct de vedere legal, și nici obligat la o formare specifică, așa cum se întâmplă în alte țări unde cauzele legate de dreptul familiei se pot media?
Protecția copilului în situația medierii în dreptul familiei face obiectul mai multor recomandări ale Consiliului Europei și constituie încă un subiect sensibil.
În nicio țară din Uniunea Europeană, aplicabilitatea medierii nu e atît de mare și nu evită atît de insistent intervenția instanței, în cele mai multe, judecătorul e cel care recomandă medierea (în alte spețe decît cele de drept comercial, succesoral și unele tipuri de cauze civile), în funcție de particularitățile cazului, și de multe ori informarea e făcută tot de judecător, la prima înfățișare, ca parte a mecanismului de desfășurare a procesului.

Autor: Av. Pop Diana