DIVORȚUL PRIN ACORDUL SOȚILOR ÎN FAȚA INSTANȚELOR DE JUDECATĂ

Spre deosebire de reglementarea din Codul familiei, care permitea desfacerea căsătoriei prin acordul părților, în fața instanțelor de judecată, doar dacă trecea cel puțin un an de la încheierea căsătoriei și doar dacă nu existau copii minori rezultați în urma acesteia, noua reglementare permite soților desfacerea căsătoriei prin acord, în fața instanțelor de judecată, indiferent de durata căsătoriei și indiferent dacă există sau nu copii minori rezultați din căsătorie.

În baza dispozițiilor legale în vigoare la acest moment, observăm două modalități de desfacere a căsătoriei prin acordul părților, în fața instanțelor de judecată:

1. Divorțul la cererea ambilor soți;
2. Divorțul la cererea unuia dintre soți, acceptată de către celălalt soț.

Instanța competentă să pronunțe desfacerea căsătoriei prin acordul soților.

În cazul acțiunilor de desfacere a căsătoriei prin acord, instanța competenta să se pronunțe asupra cererii de desfacere a căsătoriei este judecatoria în circumscripția căreia se află ultimul domiciliu comun al soților, dacă cel puțin unul dintre soți mai locuiește la ultimul domiciliu comun.
În cazul în care soții nu au avut niciodată domiciliu comun sau dacă nici unul dintre soți nu mai locuiește la ultimul domiciliu comun, instanța competentă să se pronunțe asupra cererii de desfacere a căsătoriei este judecatoria de la domiciliul soțului chemat în judecată.
Întrucât în astfel de cauze nici unul dintre soți nu poate deține în adevăratul sens al cuvântului calitatea de persoană chemată în judecată, reiese că avem o competență teritorială alternativă, în lipsa unei locuințe comune, între instanțele de judecată de la domiciliile soților.

Condițiile generale pentru pronunțarea de către instanțele de judecată a desfacerii căsătoriei prin acordul părților.

Pentru a pronunța o hotărâre judecătorească de desfacere a căsătoriei prin acordul soților, indiferent dacă la cererea ambilor soți sau la cererea unuia dintre soți, acceptată de către celălalt soț, instanțele de judecată trebuie să verifice îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
– căsătoria să fie valabil încheiată;
– existența capacității depline de exercițiu a soților;
– existența consimțământului liber și neviciat al soților cu privire la desfacerea căsătoriei;
– achitarea unei taxe de timbru în cuantum de 200 lei, potrivit dispozițiilor legale în vigoare.
În cazul în care soții nu au posibilitatea de a achita taxa de timbru în cuantum de 200 lei, aceștia pot solicita instanței, printr-o cerere separată, fie scutirea de la plata taxei de timbru, fie eșalonarea acesteia.
În continuare, pentru ca instanțele de judecată să pronunțe desfacerea căsătoriei prin acordul părților, interesează acordul efectiv al soților cu privire la desfacerea căsătoriei.
Astfel, există posibilitatea ca acordul părților să se limiteze strict la desfacerea căsătoriei și nu și la cererile accesorii.
În ceea ce privește cererile accesorii, soții fie se înțeleg, fie nu se înțeleg, sens în care vor solicita instanței de judecată să hotărască cu privire la acestea.
Cererile accesorii se referă la numele pe care fiecare dintre soți îl va purta în urma desfacerii căsătoriei, exercitarea autorității părintești, stabilirea locuinței copilului/copiilor minori în urma desfacerii căsătoriei, stabilirea contribuției fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copilului/copiilor rezultați din căsătorie, precum și orice alte astfel de cereri.

Procedura în fața instanțelor de judecată, în cazul desfacerii căsătoriei prin acordul părților.

• Divorțul la cererea ambilor soți
Cererea de divorț se semnează de către ambii soți sau de către un mandatar comun, cu procură specială autentică.
În cazul în care mandatarul este avocat, acesta va certifica semnătura soților, potrivit dispozițiilor legale în vigoare.
În urma formulării și înregistrării cererii de desfacere a căsătoriei, instanța de judecată va verifica dacă există consimțământul soților cu privire la desfacerea căsătoriei, după care va fixa termen pentru soluționarea cererii în camera de consiliu.
La termenul de judecată fixat pentru soluționarea cererii de desfacere a căsătoriei, instanța de judecată verifică dacă soții stăruie sau nu în desfacerea căsătoriei.
În cazul în care într-adevăr soții stăruie în desfacerea căsătoriei, instanța de judecată va pronunța desfacerea căsătoriei, fără a administra alte probe în susținerea cererii acestora.
Prin aceeași hotărâre, instanța de judecată se va pronunța și cu privire la eventualele cereri accesorii, în cazul în care soții se înțeleg asupra acestora.
În cazul în care soții nu se înțeleg asupra cererilor accesorii, instanța de judecată va dispune administrarea de probe cu privire la aceste cereri.
În urma administrării probelor necesare soluționării cererilor accesorii și când instanța de judecată se consideră întru totul lămurită, aceasta pronunță o hotrâre prin care dispune desfacerea căsătoriei, soluționând totodată și cererile accesorii ale soților.
Hotărârea judecătorească cu privire la desfacerea unei căsătorii este definitvă, ceea ce înseamnă că nu poate fi atacată la instanța superioară celei căreia s-a pronunțat prima dată, pe când hotărârea judecătorească cu privire la cererile accesorii poate fi atacată de către oricare dintre soți la instanța superioară.
• Divorțul pe baza cererii unuia dintre soți acceptată de celălalt soț
Pentru ca instanța de judecată să pronunțe desfacerea căsătoriei în acest caz, vor trebui îndeplinite o serie de condiții, după cum urmează:
– recunoașterea de către soțul chemat în judecată a faptelor care au dus la destrămarea căsătoriei;
– soțul care a formulat și înregistrat cererea de divorț să fie de acord cu desfacerea căsătoriei pe baza acordului soților.
În acest caz, dacă soțul care a formulat și înregistrat cererea de divorț nu este de acord cu desfacerea căsătoriei pe baza acordului soților, recunoașterea faptelor care au dus la destrămarea căsătoriei de către soțul chemat în judecată constituie doar mijloc de probă, pe baza căruia instanța de judecată va admite cererea de divorț și pe baza căruia aceasta va stabili culpa exclusivă a soțului care și-a recunoscut faptele care au dus la destrămarea căaătoriei.

Autor: Av. Jenei Christa