DIVORȚUL DIN CULPĂ PENTRU SEPARAREA ÎNDELUNGATĂ

Printre formele divorțului pe cale judiciară se regăsește și divorțul pentru separarea îndelungată a soților.

Potrivit dispozițiilor legale în vigoare, când soții sunt separați în fapt de cel puțin doi ani de zile, oricare dintre aceștia va putea cere instanței de judecată desfacerea căsătoriei, asumându-și responsabilitatea pentru eșecul căsătoriei.

Instanța competentă să pronunțe desfacerea căsătoriei pentru separarea îndelungată.

În cazul acțiunilor de desfacere a căsătoriei pentru separarea îndelungată, instanța competentă să se pronunțe asupra cererii de desfacere a căsătoriei este judecatoria în circumscripția căreia se află ultimul domiciliu comun al soților, dacă cel puțin unul dintre soți mai locuiește la ultimul domiciliu comun.
În cazul în care soții nu au avut niciodată domiciliu comun sau dacă nici unul dintre soți nu mai locuiește la ultimul domiciliu comun, instanța competentă să se pronunțe asupra cererii de desfacere a căsătoriei este judecatoria de la domiciliul soțului chemat în judecată.
Dacă soțul chemat în judecată nu are domiciliul în țară, instanța competentă să pronunțe desfacerea căsătoriei pentru separarea îndelungată este judecătoria în circumscripția căreia se află ultimul domiciliu a soțului care formulează și înregistrează cererea de desfacere a căsătoriei.
Dacă nici unul dintre soți nu mai are domiciliul în țară, aceștia pot conveni să introducă cererea de desfacere a căsătoriei pentru separarea îndelungată la orice judecătorie din România.

Condițiile generale pentru pronunțarea de către instanțele de judecată a desfacerii căsătoriei pentru separarea îndelungată.

Pentru a pronunța o hotărâre judecătorească de desfacere a căsătoriei pentru separarea îndelungată, instanțele de judecată verifică o serie de condiții, după cum urmează:
– căsătoria să fie valabil încheiată;
– despărțirea dintre soți să existe de cel puțin doi ani de zile
Practic, din punctul de vedere al legiuitorului, perioada de despărțire de doi ani de zile denotă faptul că soții au intenția de a se separa;
– unul dintre soți să își asume responsabilitatea pentru eșecul căsătoriei, materializată în cererea de divorț adresată instanței de judecată;
– achitarea unei taxe de timbru în cuantum de 100 lei, potrivit dispozițiilor legale în vigoare.
În cazul în care soțul care formulează și înregistrează cererea de desfacere a căsătoriei nu are posibilitatea de a achita taxa de timbru în cuantum de 100 lei, acesta poate solicita instanței de judecată, printr-o cerere separată, fie scutirea de la plata taxei de timbru, fie eșalonarea taxei de timbru.

Procedura în fața instanțelor de judecată, în cazul desfacerii căsătoriei pentru separarea îndelungată.

Dispozițiile legale incidente în cauză prevăd faptul că, în urma separării în fapt de cel puțin doi ani de zile, oricare dintre soți va putea solicita instanței de judecată desfacerea căsătoriei.
Totodată, dispozițiile legale în vigoare prevăd și faptul că soțul care solicită desfacerea căsătoriei își va asuma și întreaga responsabilitate pentru eșecul căsătoriei.
După cum reiese din rândurile de mai sus, cererea de desfacere a căsătoriei poate fi formulată și înregistrată pe rolul instanțelor de judecată competente de către oricare dintre soți.
În urma înregistrării cererii de desfacere a căsătoriei bazată pe separarea îndelungată a soților, instanța de judecată va verifica conținutul cererii, iar dacă soțul care a formulat și înregistrat cererea de desfacere a căsătoriei nu trebuie să completeze cererea, instanța de judecată va proceda la fixarea primului termen de judecată.
La termenul de judecată fixat de către instanța de judecată și în cazul în care condițiile enumerate în rândurile de mai sus sunt îndeplinite, instanța de judecată pronunță divorțul din culpa exclusiva a soțului care a formulat și înregistrat cererea de desfacere a căsătoriei.
Cu toate acestea, dacă soțul chemat în judecată declară în fața instanței de judecată că este de acord cu desfacerea căsătoriei, în speță se vor aplica dispozițiile de la desfacerea căsătoriei pe baza acordului lor, fără a se face mențiune în hotărârea judecătorească despre culpa soților.
În continuare, există posibilitatea ca soții să se înțeleagă doar cu privire la desfacerea căsătoriei, dar totuși să nu se înțeleagă asupra cererilor accesorii cererii de divorț.
În acest caz, instanța de judecată va trece la administrarea probele prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor accesorii cererii de desfacere a căsătoriei.
Chiar și în această situație, instanta de judecată, la cererea părților, va pronunța o hotărâre cu privire la cererea de desfacere a căsătoriei, pe baza acordului părților.
În ceea ce privește cererile accesorii cererii de desfacere a căsătoriei, instanța de judecată va administra probele necesare, iar când se va considera întru totul lămurită, va soluționa și cererile accesorii cererii de divorț.

Autor: Av. Jenei Christa