Despre posibilitatea de obligare a administratorului/lichidatorului judiciar la plata cheltuielilor de judecată în litigiile în care administratorul/lichidatorul judiciar are calitate procesuală activă, cu trimitere la o soluție pronunțată de către Tribunalul Specializat Cluj în 2014 confirmată de către Curtea de Apel Cluj în anul 2015

Fundamentul răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală a părţii care a pierdut procesul, indiferent de calitatea acestora. Astfel, în materia procedurii insolvenței, în vederea stabilirii culpei procesuale a administratorului/lichidatorului judiciar, elementul determinant pentru stabilirea existenței culpei procesuale în sarcina acestuia trebuie să fie calitatea procesuală activă.

Prin Sentinţa civilă nr. 3152/28.11.2014 a Tribunalului Specializat Cluj s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a acţiunii în anulare formulată şi precizată de către lichidator judiciar, acțiune ce viza anularea unui contract de vânzare-cumpărare în formă autentică în temeiul dispozițiilor art. 80 alin. 1 lit. b) și c) din Legea nr. 85/2006. De asemenea, s-a dispus obligrea lichidatorului judiciar la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3249,08 lei, reprezentând onorariu avocaţial şi onorariu de expert.

Împotriva acestei Sentințe lichidatorul judiciar a declarat recurs, criticând inclusiv soluția instanței de fond de obligare a lichidatorului judiciar la plata cheltuielilor de judecată, susținând că obligarea lichidatorului la plata cheltuielilor de judecată este nelegală, acesta acționând ca și organ al procedurii, nicidecum în nume propriu și în consecință cheltuielile trebuie suportate de către debitoarea în numele căreia a acționat lichidatorul și a cărei avere s-a încercat a fi maximizată.

Prin Decizia civilă nr. 3644/27.04.2015 a Curții de Apel Cluj s-a dispus respingerea recusului declarat de către lichidatorul judiciar împotriva Sentinţei civile nr. 3152/28.11.2014 a Tribunalului Specializat Cluj pe care a menţinut-o în intregime. De asemenea, a dispus obligarea lichidatorului judiciar la plata sumei de 2.738,48 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Considerăm că soluția Tribunalului Specializat Cluj, menținută de către Curtea de Apel Cluj este legală și temeinică având în vedere faptul că lichidatorul judiciar a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, potrivit cărora “partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”.

Practic, obligarea la plata cheltuielilor de judecată este rezultatul unei culpe procesuale, iar în concret culpa lichidatorului judiciar este rezultatul a doua conduite greșite, respectiv faptul că (i) a contestat prețul de vânzare al terenului ce facea obiectul contractului de vânzare cumpărare în formă autentică a cărui anulare se solicitase, or prin expertiza judiciară efectuată în cauză s-a demonstrat faptul că prețul de vânzare stabilit de către părți depăsește valorea de piață a imobilului, și (ii) a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare autentic, motiv pentru care terțul dobânditor a fost nevoit să își angajeze un avocat, iar solicitarea lichidatorului judiciar de anulare a contractului a fost respinsă de către instanța de fond. Drept urmare, culpa lichidatorului judiciar este evidentă, astfel că obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată este în deplină concordanță cu prevederile legale.

În opinia noastră, confirmată și de către instanțe, nu poate fi reținută susținerea lichidatorului judiciar că nu a acționat în nume propriu și că în consecință cheltuielile trebuie suportate de către debitoarea în numele căreia a acționat și a cărei avere s-a încercat a fi maximizată, date fiind prevederile art. 80 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora “administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin următoarele acte: (…)”

Drept urmare, rezultă faptul că pentru o astfel de acțiune, calitate procesuală activă are administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul. În plus, într-o astfel de acțiune debitorul are calitatea de pârât, astfel că este evident faptul că lichidatorul judiciar nu a acționat în numele acestuia.

Decizia de a solicita anularea contractului de vânzare-cumpărare autentific este a lichidatorului judiciar astfel că ar fi și incorect față de debitor ca aceasta să plătească pentru conduita culpabilă a lichidatorului judiciar.

În concluzie dorim să subliniem faptul că apreciem soluția pronunțată de către Tribunalul Specializat Cluj și confirmată de către Curtea de Apel Cluj și așteptam cât mai multe soluții în acest sens, fiind evident că administratorii/lichidatorii judiciari trebuie să fie răspunzători pentru cheltuielile de judecată avansate de către partea adversă, pentru că altfel vor continua să promoveze acțiuni total nefondate și întemeiate pentru că altfel nu vor mai fi numiți în calitate de administratori judiciari de către diverși creditori, înstituții bancare în special.