Deschiderea procedurii insolvenței la cererea creditorilor conform prevederilor Legii nr. 85/2014

În data de 28 iunie 2014 a intrat în vigoare noua Lege a insolvenței, respectiv Legea nr. 85/2014. Noul act normativ prevede noi condiții ce trebuie îndeplinite pentru deschiderea procedurii insolvenței atât la cererea debitorului, cât și la cererea creditorilor. În cadrul acestui articol vă vom prezenta condițiile precum și procedura deschiderii procedurii insolvenței la cererea creditorilor.

În cadrul activității economice desfășurate, agenții economici pot înceta plățile din cauze multiple, uneori aceștia intrând într-un blocaj financiar. Astfel, în multe cazuri un debitor poate ajunge în stare de insolvență. Deși reprezentanții debitorului au obligația de a cere deschiderea procedurii insolvenței în maximum 30 de zile de la instalării stării de insolvență, în multe cazuri reprezentanții debitorului omit să ceară deschiderea procedurii insolvenței în termenul legal. În aceste condiții deschiderea procedurii insolvenței poate fi deschisă și la cererea creditorilor debitorului insolvent.
În prealabil menționăm faptul că potrivit art. 5 punctul 29 al Legii nr. 85/2014 insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile, fiind o situație a trezoreriei debitorului și nu a patrimoniului său. Prezumția de insolvență vădită (prezumție relativă) se instituie atunci când acesta, după 60 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de creditor. În schimb insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei. Cererea de deschidere a procedurii insolvenței poate fi formulată de către către creditorii debitorului doar în cazul în care sunt îndeplinite condițiile instalării prezumției stării de insolvență vădită.
Cererea de deschidere a procedurii insolvenței va putea fi introdusă doar în cazul în care creanța sau creanțele invocate de către creditorul sau creditorii ce au formulat cerearea (sau cererile) de deschiderea a procedurii insolvenței depășesc, cumulat valoarea-prag. Potrivt art. 5 pct. 72 al Legii nr. 85/2014, valoarea-prag reprezintă cuantumul minim al creanței, pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii insolvenței. Valoarea-prag este de 40.000 lei, sau în cazul creanțelor salariale este de 6 salarii medii brute pe economie/salariat. Conform prevederilor art. 5 pct 20 ale Legii nr. 85/2014 creditorii vor putea solicita deschiderea procedurii insolvenței doar în cazul în care, după compensarea datoriilor reciproce, de orice natură – față de debitor, suma datorată acestora va depăși valoarea prag.
Conform prevederilor art. 5 pct. 20 al Legii nr. 85/2014 are calitatea de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței acel creditor a cărui creanță asupra patrimoniului debitorului este certă. lichidă și exigibilă de mai mult de 60 de zile. Pentru a fi certă, creanța creditorului trebuie să rezulte dintr-un act sau mai multe acte care sunt emanate de către debitor sau recunoscute de către acesta. Nu este necesară existența unui act autentic sau a oricărui titlu executoriu (hotărâre judecătorească, bilet la ordin, cec etc.) pentru ca creanța invocată să fie considerată certă. Creditorul ce îndeplinește condițiile prevăzute de către legea 85/2014, va avea opțiunea de a proceda la formularea unei cereri în pretenții (în cazul în care acesta nu deține un titlu executoriu asupra debitorului), de a proceda la executarea silită individuală a debitorului (în cazul în care creditorul deține un titlu executoriu asupra debitorului), conform prevederilor Cărții a V-a a Codului de procedură civilă, sau va putea opta (în cazul în care sunt întrunite condițiile deschiderii procedurii și va consideta avantajos acest lucru) pentru executarea concursuală și colectivă prin intermediul procedurii insolvenței.
Cererea de deschidere a procedurii insolvenței va trebui să conțină toate elementele unei cereri de chemare în judecată obișnuite, conform prevederilor art. 194 al Codului de procedură civilă, precum și elementele specifice menționate în cadrul art. 70 alin. (1) al Legii nr. 85/2014, Conform acestui articol, cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de către un creditor va conține inculsiv următoarele:
• precizarea cuantumului și al temeiului creanței invocate;
• existența unui drept de preferință, constituit de către debitor sau instituit potrivit legii – dacă creditorul beneficiază de un astfel de drept;
• existența unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;
• o declarație privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care creditorul va trebui să precizeze, cel puțin la nivel de principiu, modalitatea în care înțelege să participe la reorganizare;
• în anexă documentele justificative ale creanței și a eventualelor acte de constituire ale cauzelor de preferință;
• în anexă, dovada Codului Unic de Înregistrare (C.U.I) al debitorului.

Totodată creditorul va trebui să atașeze cererii de deschidere a procedurii insolvenței dovada achitării taxei judiciare de timbru, ce e în cuantum de 200 de lei conform prevederilor O.U.G. nr. 80/2013. Această taxă este mai redusă decât taxa judiciară aferentă unei cereri în pretenții (ce se achită proporțional cu valoarea obiectului cererii). Cu toate acestea, în vederea alegerii unei opțiuni (în formularea unei cereri în pretenții sau în formularea unei cereri de deschidere a procedurii insolvenței) creditorul va trebui să ia în consiederare faptul că valorificarea creanței sale va fi supusă termenelor și regulilor prevăzute de către Legea nr. 85/2014, în multe cazuri acesta putând să riște să nu își poată recupera creanța în cadrul procedurii de insolvență. De asemenea creditorul va putea preciza în cadrul cererii de deschidere a procedurii insolvenței și propunerea sa privind practicianul în insolvență ce va fi numit ca administrator judiciar provizoriu sau lichidator judiciar provizoriu.
Cererea de deschidere a procedurii insolvenței va fi formulată și semnată în cazul persoanelor juridice de către persoanele care au calitatea de reprezentanți, conform propriilor acte constitutive, ale statutelor acestora sau conform legii.
Cererea de deschidere a procedurii insolvenței va fi introdusă la tribunalul, sau după caz, tribunalul specializat în a cărei circumscripție debitorul și-a avut sediul social/profesional cel puțin 6 luni anterior datei sesizării instanței.
Dacă între momentul înregistrării cererii de deschidere a procedurii insolvenței de către un creditor și cel al judecării acestei cereri sunt formulate cereri de deschidere a procedurii insolvenței de către alți creditori împotriva aceluiași debitor cererile nou-formulate vor fi conexate la cererea inițială. Judecătorul-sindic va stabili îndeplinirea condițiilor referitoare la cuantumul minim al creanțelor (respectiv în verificarea respectării valorii prag de 40.000) în raport cu valoarea însumată a creanțelor tuturor creditorilor ce au formulat cereri de deschidere a procedurii. Toate cererile vor fi comunicate debitorului. Cererea (sau cererile) de deschidere a procedurii insolvenței vor fi supuse procedurii de regularizare prevăzute de către art. 200 al Codului de procedură civilă, acestea având caracter contencios.
Creditorul ce are înregistrată o cerere de deschidere a procedurii insolvenței, în cazuri urgente și până la data soluționării cererii sale de deschidere a procedurii insolvenței, poate solicita judecătorului-sindic pronunțarea unei ordonanțe președințiale prin care să dispună măsuri vremelnice, pentru a suspenda operațiunile de înstrăinare a unor bunuri sau drepturi patrimoniale importante din averea debitorului, precum și de conservare a acestor bunuri, în acest sens creditorul putând fi obligat la plata unei cauțiuni de până la 10% din valoarea creanței pretinse.
Cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de către creditor va fi ulterior comunicată debitorului și organului fiscal competent în termen de 48 de la data înregistrării cererii. În termen de 10 zile de la data comunicării cererii debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască starea de insolvență. În cazul în care debitorul contestă starea de insolvență, acesta poate solicita judecătorului-sindic la obligarea prin încheiere a creditorului la consemnarea a unei cauțiuni de până la 10% din valoarea creanței invocate prin cererea de deschidere a procedurii insolvenței, dar nu mai mult de 40.000 lei. Cauțiunea va trebui achitată de către creditor în cel mult 5 zile de la data pronunțării acestei încheieri de către judecătorul-sindic, sub sancțiunea respingerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței. Doar organele fiscale vor fi scutite de la plata acestei cauțiuni conform art. 177 alin. (3) al Codului de procedură fiscală. Împotriva încheierii de stabilire a cauțiunii poate fi formulat doar recurs la instanța superioară, ce este suspesiv de executare. Cauțiunea se va restitui creditorului la cerere, ulterior soluționării cererii de deschidere a procedurii insolvenței prin hotărâre definitivă și dacă judecătorul-sindic nu a dispus reținerea unei părți sau a întregii sume depuse cu titlu de cauțiune, pentru acoperirea prejudiciilor suferite de către debitor în urma formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței cu rea-credință de către creditor.
Judecătorul sindic va putea fie să admită cererea de deschidere fie să o respingă ca lipsită de obiect (în cazul în care debitorul și-a achitat datoria față de creditor până la data deschiderii procedurii insolvenței), fie să respingă cererea ca neîntemeiată, considerând că debitorul nu se află în stare de insolvență. În acest din urmă caz cauțiunea depusă de către creditor (în cazul în care acesta a fost obligat la achitarea acestei cauțiuni) va fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de către debitor ca urmare formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței cu rea-credință. Subliniem în primul rând că în acest sens debitorul va trebui să dovedească reaua-credință a creditorului ce a formulat cererea, prejudiciul suferit și întinderea acestuia, precum și legătura de cauzalitate dintre introducerea cererii cu rea-credință și prejudiciul suferit. Judecătorul-sindic va dispune reținerea din cauțiunea depusă de către creditor doar a unei sume care să acopere prejudiciul dovedit de către debitor.
În cazul în care va dispune admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenței judecătorul-sindic va dispune deschiderea procedurii generale (fiind astfel posibilă votarea unui plan de reorganizare și reorganizarea debitorului) sau deschiderea procedurii simplificate (debitorul intrând direct în procedura de lichidare).Conform prevederilor art. 69 al Legii nr. 85/2014 debitorii persoane juridice, care în ultimii 5 ani precedenți hotărârii de deschidere a procedurii au mai fost supuși unei proceduri de reorganizare judiciară, nu mai pot fi supuși unei noi proceduri de reorganizare, în cazul acestora putând fi deschisă doar procedura simplificată.
Prin sentința de deschidere a procedurii generale a insolvenței judecătorul-sindic va desemna un administrator judiciar provizoriu (putând ridica în mod total sau parțial dreptul de administrare al debitorului), iar în cazul deschiderii procedurii simplificate a insolvenței va desemna un lichidator judiciar provizoriu (dispunând ridicarea dreptului de administrare al debitorului), dispunând totodată efectuarea notificărilor creditorilor privind deschiderea procedurii insolvenței. În termen de 10 zile de la data deschiderii procedurii insolvenței, debitorul este obligat să depună la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute de către art. 67 al Legii nr. 85/2014.
Sentința judecătorului-sindic prin care acesta a soluționat cererea de deschidere a procedurii insolvenței va putea fi atacată cu apel la instanța superioară, respectiv la curtea de apel din circumscripția cărea face parte tribunalul sau tribunalul specializat sesizat cu cererea de deschidere a procedurii insolvenței. Curtea de apel va putea dispune suspendarea executării sentinței de deschidere a procedurii insolvenței. Decizia curții de apel este definitivă.