Condiţiile şi procedura necesare obţinerii formularului A1 (Certificat privind legislaţia în materie de securitate socială)

Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială reglementează o excepție de la regula generală potrivit căreia ,,persoana care desfăşoară o activitate salariată sau independentă într-un stat membru se supune legislaţiei din statul membru respectiv’’. Astfel, salariatul detașat într-un alt stat membru continuă să fie supus legislației primului stat membru dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții: existența unei legături directe între angajator și lucrătorul pe care acesta îl angajează şi existența unor legături între angajator și statul membru în care acesta este stabilit. În vederea atestării legislaţiei aplicabile, angajatorul va parcurge procedura pentru obţinerea documentului portabil A1 – ,,Certificat cu privire la legislaţia aplicabilă’’.

Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană legislaţia comunitară în domeniul coordonării sistemelor de securitate socială a devenit direct aplicabilă în România şi în relaţiile acesteia cu celelalte state membre ale Uniunii Europene. Unul dintre principiile care stă la baza reglementărilor europene în domeniu o reprezină unicitatea legislaţiei aplicabile, principiu conform căruia, la un moment dat, o persoană nu trebuie să fie supusă, în acelaşi timp, mai multor legislaţii de securitate socială sau, dimpotrivă, să nu facă obiectul niciunei legislaţii. Acest principiu a fost materializat în conţinutul art. 11, alin. (3), lit. a) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială care consacră regula generală potrivit căreia ,,persoana care desfăşoară o activitate salariată sau independentă într-un stat membru se supune legislaţiei din statul membru respectiv’’, chiar dacă persoana îşi are domiciliul sau angajatorul său îşi are sediul pe teritoriul altui stat membru.
Necesitatea încurajării circulaţiei lucrătorilor şi a evitării pe cât posibil a dificultăţilor administrative inutile şi costisitoare pentru angajaţi şi angajatori au dus la reglementarea unei situaţii de excepţie de la principiul general mai sus menţionat. Astfel, potrivit art. 12 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 ,,Persoana care desfăşoară o activitate salariată într-un stat membru, pentru un angajator care îşi desfășoară în mod obișnuit activitățile în acest stat membru, și care este detașată de angajatorul respectiv în alt stat membru pentru a lucra pentru angajator continuă să fie supusă legislației primului stat membru, cu condiția ca durata previzibilă a activității să nu depășească douăzeci și patru de luni și să nu fi fost trimisă să înlocuiască o altă persoană.’’
Rezultă că, pentru ca art. 12 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 să fie aplicabil trebuie îndeplinite în mod cumulativ două condiţii: existența unei legături directe între angajator și lucrătorul pe care acesta îl angajează şi existența unor legături între angajator și statul membru în care acesta este stabilit. În ce priveşte verificarea primei condiţii, pentru a se stabili dacă lucrătorul continuă să se afle sub autoritatea angajatorului care l-a detașat, trebuie luate în considerare un număr de elemente precum: responsabilitatea pentru recrutare, contractul de angajare, remunerația (fără a se aduce atingere unor posibile acorduri între angajatorul din statul de trimitere și întreprinderea din statul de angajare cu privire la plata lucrătorilor), concedierea și autoritatea de a determina natura lucrării.
În ceea de priveşte cea de a doua condiţie, sintagma ,,angajator care îşi desfășoară în mod obișnuit activitățile în acest stat membru’’ este explicitată de art. 14 alin. (2) din Regulamentul nr. 987/2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 ca desemnând angajatorul care desfășoară în mod obișnuit activităţi semnificative, altele decât cele strict legate de gestionarea internă, pe teritoriul statului membru unde este stabilit, ţinând seama de toate criteriile care caracterizează activităţile desfășurate de întreprinderea respectivă.
În cazul în care este necesar și, în caz de îndoieli, pentru a determina dacă un angajator efectuează în mod obișnuit activități substanțiale pe teritoriul statului membru în care este stabilit, instituția competentă din statul respectiv trebuie să examineze toate criteriile care caracterizează activitățile desfășurate de respectivul angajator, incluzând locul unde este înregistrat sediul și administrația întreprinderii, numărul personalului administrativ care lucrează în statul membru în care este stabilită și în celălalt stat membru, locul în care sunt recrutați lucrătorii detașați și locul în care se încheie majoritatea contractelor cu clienții, legislația aplicabilă contractelor încheiate de întreprindere cu lucrătorii săi, pe de o parte, și cu clienții săi, pe de altă parte, cifra de afaceri în decursul unei perioade tipice corespunzătoare în fiecare stat membru în cauză și numărul de contracte implementate în statul de trimitere. Înșiruirea nu este exhaustivă, deoarece criteriile trebuie adaptate fiecărui caz în parte și trebuie să țină cont de natura activităților efectuate de întreprindere în statul în care este stabilită.
În vederea atestării legislaţiei aplicabile, angajatorul va depune la Casa Naţională de Pensii Publice (instituţia competentă în determinarea legislaţiei aplicabile lucrătorilor migranţi) o cerere pentru obţinerea documentului portabil A1 – ,,Certificat cu privire la legislaţia aplicabilă’’. Lucrătorul care primeşte un astfel de certificat poate dovedi cu el apartenenţa la sistmul român de asigurări sociale. Cererea se depune cu 45 de zile calendaristice înainte de începerea perioadei de detaşare înscrisă în formularul A1, însoţită de documentele necesare emiterii formularului menţionat. În cazul în care se constată că dosarul depus de solicitant nu este complet, se fac demersuri către persoanele în cauză pentru completarea acestuia, termenul de emitere a formularului A1 prelungindu-se cu durata necesară obţinerii documentelor respective.
Dacă se constată îndeplinirea condiţiilor legale, C.N.P.A.S. emite formularul A1, în termen de 30 zile lucrătoare de la data depunerii cererii şi a documentelor necesare, formular pe care îl remite/transmite solicitantului. În cazul în care lucrătorul este detaşat în Belgia, Danemarca, Germania, Franţa, Olanda, Austria, Finlanda, Suedia sau Cehia, C.N.P.A.S. trimite un exemplar al formularului instituţiilor corespondente din aceste state, menţionate pe formularul A1 sau comunicate prin intermediul organismelor de legătură. Titularul formularului A1 trebuie să-l aibă asupra sa şi să-l prezinte angajatorului din statul de ocupare sau organelor de control din acel stat, pentru a justifica neplata contribuţiilor sociale în acel stat.
Angajatorii şi lucrătorii independenţi care primesc notificarea definitivă a imposibilităţii emiterii formularului A1 din partea direcţiei de specialitate din cadrul CNPAS, pot ataca această decizie prin depunerea unei contestaţii la secretarul general al C.N.P.A.S., în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii notificării.
Formularul A1 îşi produce efectele juridice pe durata detaşării, atâta timp cât nu este anulat sau retras de către C.N.P.A.S. din iniţiativă proprie sau la solicitarea unor autorităţi îndreptăţite de pe teritoriul statului membru de ocupare. Dacă o autoritate îndreptăţită de pe teritoriul statului membru de ocupare contestă corectitudinea eliberării formularului A1, această instituţie trebuie să solicite C.N.P.A.S. anularea sau retragerea acestui formular. În cazul în care se constată că solicitarea anulării sau retragerii formularului este îndeptăţită, C.N.P.A.S. anulează sau retrage formularul A1 pentru persoanele în cauză.

Autor: Avocat Bădău Adela