Competenta instantelor din Romania în cauzele cu minori

Potrivit Codului de procedura civila, în cauzele referitoare la minori, instanta competenta este cea în crcumscriptia careia își are domiciliul sau resedinta minorul. Domiciliul sau resedinta sunt o stare de fapt ce se poate dovedi cu ajutorul martorilor, însă și cu alte mijloace de proba.
Când vorbim de resedinta, avem în vedere resedinta obișnuită de la data inregistrarii cererii de chemare în judecată, adică locul unde se afla minorul și cu care acesta are cele stranse relații, Este vorba de locul unde acesta a creat și dezvoltat relații durabile, având deja un cerc de prieteni, de rude, locul unde este inscris la grădinița sau la școala, la medicul de familie, etc.
Analizand problema competentei instantelor de judecată în cauzele cu minori la nivelul Uniunii Europene, trebuie făcută aplicarea Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27.11.2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000.
Potrivit art 8 din acest Regulament, Instanţele judecătoreşti dintr-un stat membru sunt competente în materia răspunderii părinteşti privind un copil care are reşedinţa obişnuită în acest stat membru la momentul la care instanţa este sesizată.
De la aceasta regula, exista mai multe excepții-in cazul rapirii internaționale de minori -și prorogari de competenta.
Astfel, potrivit art 12, instanţele judecătoreşti dintr-un stat membru sunt competente, de asemenea, în materie de răspundere părintească atunci când copilul are o legătură strânsă cu acest stat membru, în special datorită faptului că unul dintre titularii răspunderii părinteşti îşi are reşedinţa obişnuită aici sau copilul este resortisant al acestui stat membru şi competenţa instanţelor a fost acceptată în mod expres sau în orice alt mod neechivoc de către toate părţile la procedură la data sesizării instanţei, iar competenţa este în interesul superior al copilului.
De asemenea, in cazul în care copilul se mută în mod legal dintr-un stat membru în altul şi dobândeşte o nouă reşedinţă obişnuită, instanţele judecătoreşti din statul membru al fostei reşedinţe obişnuite a copilului îşi păstrează competenţa, pe o perioadă de trei luni de la mutare, pentru modificarea unei hotărâri privind dreptul de vizită pronunţată în acest stat membru înainte de mutarea copilului, în cazul în care titularul dreptului de vizită în temeiul hotărârii privind dreptul de vizită continuă să locuiască în mod obişnuit în statul membru al fostei reşedinţe obişnuite a copilului.