Clauza de neconcurență în contractul individual de muncă

Clauza de neconcurență nu reprezintă una din clauzele esențiale ale contractului individual de muncă, însă se încadrează în sfera clauzelor specifice ale acestui tip de contract și este supusă, în mod obligatoriu, negocierii dintre angajat și angajator. Acest tip de clauză contractuală are menirea de a-și produce efectele numai după încetarea raporturilor de muncă dintre angajat și angajator.
Clauza de neconcurență presupune faptul că salariatul se obligă ca, ulterior încetării contractului individual de muncă, să nu desfășoare în interes propriu sau al unui terț o activitate care se află în concurență cu cea prestată pentru angajatorul său, în schimbul unei îndemnizații lunare de neconcurență pe care angajatorul se obligă să o plătească pe întreaga perioadă în care clauza își produce efectele.
Pentru a fi valabilă, clauza de neconcurență trebuie să cuprindă, în mod cumulativ următoarele aspecte:
1. Activitățile pe care salariatul nu le poate presta de la data încetării contractului individual de muncă;
2. Cuantumul indemnizației de neconcurență lunară;
3. Perioada în care clauza de neconcurență își produce efectele;
4. Persoanele fizice ori juridice în favoarea cărora îi este interzis salariatului să presteze activitatea ulterior încetării contractului de muncă;
5. Aria geografică în care salariatul ar putea fi în reală concurență cu angajatorul.
Indemnizația de neconcurență lunară se negociază în mod direct între salariat și angajator. Cuantumul minim al unei astfel de indemnizații este 50% din media veniturilor salariale brute obținute de salariat în ultimele 6 luni anterior încetării contractului. În situația în care durata contractului individual de muncă nu a atins cele 6 luni, se va avea în vedere la stabilirea indemnizației media veniturilor salariale brute ce revin angajatului pe durata contractului.
Inserarea unei asemenea clauze nu poate avea ca efect împiedicarea în mod absolut și cu caracter definitiv a desfășurării de către salariat a specializării ori a profesiei pe care o deține, iar existența unui eventual caracter abuziv al acestei clauze poate fi supusă controlului instanțelor de judecată fie la cererea chiar a salariatului, fie a Inspectoratului Teritorial de Muncă.
Cu toate acestea, în situația în care salariatul încalcă în mod culpabil această clauză, el poate fi obligat la restituirea indemnizaţiei de neconcurență primită şi, după caz, la repararea prejudiciului produs angajatorului prin fapta sa, prin plata unor sume de bani cu titlu de daune interese.
Clauza de neconcurență își poate produce efectele pe o perioadă de cel mult doi ani de la data la care a încetat contractul de muncă între părți.