Cesiunea creanțelor în noul cod civil

De regulă, cesiunea de creanță transferă cesionarului toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanța cedată, precum și drepturile de garanție și toate celelalte accesorii ale creanței cedate. Creanța este cedată prin simpla convenție a cedentului și a cesionarului, fără notificarea debitorului. Cesiunea de creanţă este valabil încheiată prin realizarea acordului de voinţă al părţilor, fără să fie necesară vreo altă formalitate suplimentară. În măsura în care cesiunea este concretizată printr-o donaţie, acest act trebuie să fie încheiat în formă autentică, deoarece aşa prevede legea pentru donaţii.

Cesiunea de creanţă este un contract încheiat între cedent şi cesionar, faţă de care debitorul cedat are calitatea de terţ.
Condiţii esențiale pentru încheierea unei cesiuni de creanță:
• să îndeplinească toate condiţiile de validitate a contractelor: capacitate, consimțământ, cauză, obiect,
• să fie contract consensual – cu excepţia situaţiei când cesiunea este cu titlu gratuit caz în care cesiunea reprezintă de fapt o donație și se aplică regulile din materie fiind obligatorie forma autentică,
– consimțământul debitorului cedat este necesar doar în cazul în care creanța este legată în mod direct de persoana acestuia
• să privească o sumă de bani- creanța care nu are ca obiect o sumă de bani poate fi cedată numai dacă cesiunea nu face ca obligația să fie cu mult mai oneroasă,
• să fie o creanţă cesibilă (regula: toate creanțele pot fi în principiu cesiunate chiar dacă sunt litigioase)- excepție: există și creanțe care nu pot fi cedate: pensia de întreținere, o parte din drepturile salariale,
• să fie notificată debitorului sau acceptată de debitor pentru opozabilitate (între părți cesiunea de creanță își produce efectele de la data încheierii contractului de cesiune, cesionarul putând să pretindă tot ceea ce primește cedentul de la debitor),
– în cazul în care se cesionează o universalitate de creanțe, prezente sau viitoare, pentru opozabilitate față de terți este necesară înscrierea în AEGRM
– față de debitorul cedat această înscriere nu este suficientă
– față de fideiusori se aplic regulile de la debitorul cedat, astfel că opozabilitatea față de aceștia se poate face doar prin notificare sau acceptare.
• forma scrisă a cesiunii
Publicitatea cesiunii se poate face în 2 feluri:
1. prin notificarea debitorului- care poate fi făcută de către cedent sau cesionar și trebuie să conțină ca elemente esențiale identitatea cesionarului, creanța cedată și solicitarea ca plata să se facă cesionarului;
– notificarea se poate face și odată cu cererea de chemare în judecată, însă acesta nu poate fi obligat la cheltuieli dacă face plata până la primul termen
2. prin acceptarea cesiunii de către debitor- se poate face printr-un înscris cu dată certă.
Efectele cesiunii de creanță:
• între părți:
– se transmit toate drepturile pe care cedentul le are în legatura cu creanţa cedată, toate drepturile de garanție și toate celelalte accesorii ale creanței cedate (dobânzi)
→ excepție: cedentul nu poate transmite cesionarului posesia bunului luat în gaj, fără consimțământul constituitorului;
– creanta se transmite la valoarea ei nominală (adică la valoarea rezultată din titlul creanței, în limita rămasă neexecutată efectiv la data producerii cesiunii de creanță)
– este posibilă și o transmitere parțială a creanței privitoare la o sumă de bani (cesiune parțială), caz în care cedentul și cesionarul au drepturi proporționale în încasarea creanței de la debitorul cedat;
– când cesiunea este cu titlu oneros, cedentul are o obligație de garanţie față de cesionar (astfel el garanetează existenţa creanţei în raport cu data cesiunii, fără a răspunde şi de solvabilitatea debitorului cedat- dacă cedentul s-a obligat expres să garanteze pentru solvabilitatea debitorului cedat, se prezumă, în lipsa unei stipulaţii contrare, că s-a avut în vedere numai solvabilitatea de la data cesiunii, dar și pentru evicțiune)
• față de terți:
– înainte de acceptare sau de primirea comunicării, debitorul nu se poate libera decât plătind cedentului; plata astfel facută are efect liberatoriu pentru debitor. Dacă debitorul este acționat în justiție de cesionar poate refuza plata și poate opune chitanțele semnate de cedent anterior notificării, chiar dacă nu au dată certă
– cesionarul poate pretinde tot ceea ce primeşte cedentul de la debitor, chiar dacă cesiunea nu a fost facută opozabilă debitorului
– dobânzile şi orice alte venituri aferente creanţei, devenite scadente, dar neîncasate înca de cedent, se cuvin cesionarului, cu începere de la data cesiunii, dacă nu s-a convenit altfel
– debitorul are dreptul să fie despăgubit de cedent şi de cesionar pentru orice cheltuieli suplimentare cauzate de cesiune
– debitorul cedat poate opune cesionarului toate mijloacele de apărare pe care le-ar fi putut invoca împotriva cedentului
– debitorul care a acceptat cesiunea prin înscris cu dată certă, nu mai poate opune cesionarului compensația pe care o putea opune cedentului
– Atunci cand cedentul a transmis aceeaşi creanţa mai multor cesionari succesivi, debitorul se liberează plătind în temeiul cesiunii care i-a fost comunicată mai întâi sau pe care a acceptat-o mai întai printr-un înscris cu dată certă
→În raporturile dintre cesionarii succesivi ai aceleiaşi creanţe este preferat cel care şi-a înscris mai întâi cesiunea în AEGRM, indiferent de data cesiunii sau a comunicării acesteia către debitor. Prin urmare, în raporturile dintre cesionarii succesivi, înscrierea în AEGRM a cesiunii reprezintă o modalitate de publicitate superioară celei a notificării / acceptării, astfel că în caz de concurs între cele două forme de publicitate, înscrierea în AEGRM va avea prioritate față de cealaltă.

Autor: Av. Delia Mihalca