Alienarea parentala

Fenomenul alienarii parentale a ajuns să fie recunoscut în mod oficial ca o forma de abuz psihologic sever asupra unui copil.

Astfel, alienarea parentala/parinteasca este definita ca fiind o forma de abuz psihologic (emotional) sever asupra copilului, constand in activitatea de denigrare sistematica a unui parinte de catre celalalt parinte, cu intentia alienarii (instrainarii) copilului de catre celalalt parinte.

Acest fenomen apare în mod special în cazul părinților divortati, însă el poate sa existe și în cazul sotilor care sunt doar separati faptic sau a părinților care nu locuiesc împreuna.

Concret, activitatea de alienare consta  în diverse acțiuni și discuții verbale cu copilul, prin care acesta este indoctrinat, convins direct sau indirect ca celălalt părinte ii dorește raul, este un dusman, ca este inferior, ca nu trebuie sa asculte de sfaturile lui.

Scopul unor astfel de acțiuni este acela de a-l convinge pe copil sa declare într-un anumit fel în cadrul anchetei sociale sau psihosociale, sau cu ocazia ascultarii de către instanța de judecată în procesele de divorț sau care au ca obiect exercitarea autorității părintești, stabilirea domiciliului copilului sau a modului în care celalalt părinte va putea păstra legături personale cu copilul.

O astfel de forma de abuz poate fi dovedita prin intermediul unor analize/evaluari efectuate de către specialisti, în urma unor ședințe/intalniri cu copilul.

Măsurile care se pot lua împotriva acestei forme de abuz constau în discuții cu persoane specializate-psihologi pentru înlăturarea consecintelor abuzului, precum și în creșterea duratei/numarului de întâlniri dintre copil și părintele ținta a actiunilor denigratoare.