Acțiunea în anulare a hotărârii adunării generale a acționarilor

Alineatele (2)-(9) ale art. 132 din Legea societăților comerciale reglementează condiţiile şi procedura care trebuie urmate pentru anularea unor hotărâri AGA care sunt contrare legii şi/sau actului constitutiv al societăţii.
Calitatea procesuală activă în astfel de acţiuni în anulare a hotărârilor AGA o pot avea doar acţionarii care au votat, personal sau prin mandatar, în temeiul unei procuri speciale, împotriva luării acelei hotărâri şi au cerut să se consemneze în procesul-verbal votul lor împotrivă. De asemenea, pot avea calitate procesuală activă şi acţionarii care nu au participat la AGA, din orice motive. Acestor categorii de persoane, în drept subiecte calificate, li se pot adăuga şi alte categorii de persoane interesate care, deşi nu sunt acţionari, pot justifica un interes legitim, personal, născut şi actual, pentru promovarea unor astfel de acţiuni în anulare, respectiv atunci când se invocă nulitatea absolută a unei hotărâri. Terţilor care au creanţe anterioare luării unei hotărâri privind modificarea actului constitutiv al unei societăţi comerciale, le este deschisă doar calea opoziţiei, nu şi a acţiunii în constatarea nulităţii absolute a acelei hotărâri.
În ceea ce priveşte termenul în care trebuie introdusă acţiunea în anulare, acesta este de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial, Partea a IV-a, a hotărârii atacate, şi este un termen de prescripţie şi de drept procesual, astfel încât se calculează pe zile libere.
Practica societăţilor comerciale pe acţiuni s-a confruntat cu problema dacă o hotărâre AGA mai poate fi revocată înainte de atacarea ei în justiţie ori chiar în timpul procedurii judiciare aferente. Răspunsul, în principiu, trebuie să fie unul afirmativ, întrucât hotărârile AGA fiind acte unilaterale, pot fi revocate oricând de către emitentul lor, însă acest principiu nu va putea funcţiona în situaţia în care, în temeiul unei hotărâri nule sau anulabile, s-au încheiat anumite acte juridice, în special contracte, de către societatea emitentă cu terţe persoane. În astfel de situaţii, în lipsa unui acord de voinţe între părţile contractante în sensul desfiinţării acelui act, o hotărâre AGA nu mai putea fi revocată, ci doar anulată sau constatată nulă, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă. Nulitatea unei hotărâri AGA va antrena şi nulitatea actului juridic subsecvent încheiat de societate cu terţi în baza acesteia.
Sub aspect procedural, acţiunea în anulare se va judeca în contradictoriu cu societatea emitentă a hotărârii, care va figura ca pârâtă, prin reprezentanţii săi legali, mai exact prin membrii organelor de gestiune cărora li s-a conferit dreptul de reprezentare faţă de terţi. Judecata trebuie să se realizeze în camera de consiliu.
Membrii consiliului de administrație nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție.
Menționăm cu titlu exemplificativ ca motive de nulitate a hotărârii:
– nerespectarea formalităţilor privind convocarea, caz în care instanţa nu trebuie să mai verifice legalitatea sau caracterul statutar al hotărârii, nelegalitatea convocării fiind suficientă pentru a atrage nulitatea ei;
– ţinerea şedinţei într-un alt loc sau la o altă dată decât cele menţionate în convocator;
– întrunirea adunării într-un termen mai scurt de 30 de zile de la data publicării convocatorului, respectiv mai mic de 8 zile, pentru cea de-a doua convocare;
– ignorarea punctelor noi cerute a fi introduse pe ordinea de zi de către acţionarii deţinători a minim 5% din capitalul social (art. 1171 LSC);
– nepunerea situaţiilor financiare la dispoziţia acţionarilor de la data convocării;
– nepublicarea convocatorului ori a suplimentării ordinii de zi cerute de acţionarii deţinători a minim 5% din capitalul social (art. 1172 alin. (1) şi 2 LSC);
– adoptarea hotărârii cu excluderea de la vot a unor acţionari îndreptăţiţi;
– nerespectarea cerinţelor imperative de cvorum şi majoritate;
– lipsa secretariatului sau preşedintelui adunării;
– adoptarea cu votul unor persoane aflate în conflict de interese;
– exerciţiul dreptului de vot cu rea-credinţă (art. 1361 LSC);
– contrarietatea cu ordinea publică şi bunelor moravuri;
– convocarea adunării de către preşedintele consiliului de administraţie sau un alt membru şi nu de către consiliu, în ansamblul său;
– lipsa din convocator a informaţiilor privind administratorii propuşi şi aleşi și/ a textului privind propunerile de modificare a actului constitutiv;
– absenţa documentelor necesare informării acţionarilor, de la sediul societăţii şi/sau de pe site;
– suplimentarea ordinii de zi în şedinţa adunării generale;
– încălcarea cerinţei votului secret sau deschis;
– abuzul de majoritate;
– votul în baza indicaţiilor conducerii societăţii (convenţie asupra dreptului de vot);
– vicierea sau lipsa consimţământului unui acționar ori împiedicarea accesului unui asociat la şedinţa adunării, deşi îndeplinea condiţiile legale de participare.

Autor: Av. Adela Bădău